Ruxandra's Blog

The less money you have, the more you spend them for goods that can boost your social status

2012-01-31T12:29:00.001+01:00

This is called conspicuous spending. In other words, you take care of your front yard more than you do with your back yard.

Peopleware - Make a cheeseburger, sell a cheeseburger

2011-12-16T01:02:00.000+01:00

development is different from production
software development business is not fast food business, so make a cheeseburger, sell a cheeseburger policy is not appropriate
appropriate approaches for development:
a quota for errors
to err is natural for thinking workers
an atmosphere that doesn't allow for error makes people defensive
approach: let people know that to err is human, but they should learn from their errors

the bozo definition - "Management is kicking ass" - is wrong for people working with their brains, who usually love their work
the people store
in a production env: people are part of machines, they are replaceable
in a development env: people uniqueness is what makes project chemistry vital and effective
a project in steady state is dead
assessing people value for new projects depends on their steady-state characteristics
how much code can they write
how much docs can they produce etc.
attention should be paid to their importance in the whole effort
some people are good catalysts - they may not be ingenious programmers but they may be able to make the other people work better
we haven't got time to think about this job, only to do it
developers should spend more time thinking about how to do their task better and less time to implement it

Tests are stories...

2011-12-16T00:07:00.001+01:00

Tests are stories we tell the next generation of programmers on a project.

And that is why we should make them readable:

A test should consists of only one assertion.
For different inputs and different outputs of the same method, we should create different tests, each one with its assertion, named by the following pattern:
```
testMethodName_scenario_expectedResult( ) 
```
where scenario summarizes the input and expectedResult summarizes the returned value for such an input.

Tests should name the variables to reveal their meaning

public function testMethod_invalidFile_cannotRead () {


$log = new LogAnalyzer();


$result = $log->getLineCount('abc.txt'); 


$couldNotReadFile = -100;


$this->assertEqual($couldNotReadFile, $result);


//better than $this->assertEqual(-100, $result);

}

Rules for assert messages:

Don't repeat what the built-in test framework outputs to the console.
Don't repeat what the test name explains.
If you don't have anything good to say, don't say anything.
Write what should have happened, or what failed to happen, and possibly mention when it should have happened.
```
"Calling getLineCount() for a non-existing file should have returned $couldNotReadFile"
```

Avoid putting the method call directly in the assertion, for the sake of readability.
```
$this->assertEqual($couldNotRead, $log->getLineCount('abc.txt'))
```

Programmers are machines that turn caffeine into code

2011-12-15T22:49:00.003+01:00

It was very nice to read this piece about why programmers hate interruptions. In my short experienceI have yet to meet many people who can understand this, unfortunately.

However, the idea is that there are two types of schedules: a manager's schedule - a different thing is done every hour - and a maker's schedule: when the work you can do in one hour is probably only the beginning of a large amount of work that spans over several hours.

Our Contribution to the World We Live In / Massive Online Collaboration

2011-12-13T19:50:00.003+01:00

This is a funny Captcha Fail long ago, with the message that the user has sent to Yahoo's Customer Support team after waiting for 20 minutes.

This is a Machine Translation of a question about Javascript asked originally in Japanese.

From the state shown in the first picture we have gone so far that 750 million people have already helped digitize at least one word of a book by using ReCAPTCHA.

The funny TED lecture talking about all these things and more is really worth watching. It made my day.

DART and Google's Strategies on the Evolution of Javascript

2011-12-13T19:24:00.000+01:00

I have just found out about the internal Google email written at the end of 2010 about Google's approach to the evolution of Javascript.

It looks like the issues in the architecture of the language prevent it from evolving fast enough and according to the requirements of very complex web applications that are created nowadays especially @Google.

Consequently, there were two directions they thought of: a low-risk/low-reward strategy and a high-risk/high-reward one. While they can't afford going solely one way and losing track in the second direction, they decided they should continue working in both fields, in parallel.

The first approach is embodied by Harmony - a work that focuses on contributing to the evolution of Javascript.

The later - the leap frog strategy - consists of creating a new web programming language that should preserve the advantages of Javascript while fixing its issues from scratch. The new programming language is referred to in the email as Dash, but it is now called DART.

They are going to advocate the use of this new, scalable and easy to use language by all browsers, starting @home with Google Chrome and their friends @Mozilla. Given that they are a paramount authority in the world of web development, that they own Google Chrome - the market share which has recently taken over that of Firefox - I think they are likely to succeed eventually, so it is worth checking out DART.

Beatiful office in Poland

2011-12-02T21:49:00.001+01:00

I have just discovered the facebook profile and pictures of the office where Jarek, the guy running 100 kilometers per week works (when he is not detached in the Netherlands).

They are here:

http://www.flickr.com/photos/xsolve/sets/72157626146171831/

Enjoy!

I usually run 100 kilometers a week

2011-11-30T00:56:00.001+01:00

This is what a Polish young man told me on Friday. I was astounded.
”I am a long distance runner, and I do it for my own pleasure. I have also hired a trainer for that,” he added.
”And how much can you run without feeling you are tired ?” asked Paolo.
”Distance makes no difference to me, it depends on the pace.”
”So did you run for the Amsterdam Marathon? It is 41 km long”, I was curious.
”I did, it is 42 km and 253m long...”

Wow, this is what I call passion.

Peopleware - A Summary of an Excellent Book (In English)

2011-11-24T21:09:00.001+01:00

Now that my blog has switched to English, I thought it might be useful to republish the original summary I made for Peopleware, the beautiful book about managing people in the field of software development.

Enjoy!

Peopleware - productive projects and teams

Tom DeMarco & Timothy Lister

261p

PART I - MANAGING THE HUMAN RESOURCE

human resource is non-modular like a software product, and this makes it difficult to be managed

Chapter 1 - Somewhere today, a project is failing
there is no technological issue to explain the failure of any software project

the most cited cause of failing projects is 'politics' - the term being used in respect to project sociology:
communication problems
staffing problems
disenchantment with the boss or the client
lack of motivation
high turnover
as a result, The major problems of our work are not so much technological but sociological in nature because
the upbringing of the average manager who was taught to take care of how the job gets done, not how to manage the job
the high tech illusion - the idea that using new technologies / computers etc. makes us high tech business people
it is easier to manage the technical issues

How to Avoid Buggy Unit Tests

2011-11-24T20:45:00.001+01:00

the order of the tests should not matter to the successful execution of the tests.

Flow testing (the tests must run in a specific order in order to test the execution of a flow) should be avoided, it corresponds to the field of integration testing.
At the end of their execution, the tests should revert any state that they have changed since they started running.

tests should not call other tests, not even for the sake of refactoring
tests should have one assert only. This is why:

Using one assert per test is the best way to test because it forces you to think about a good assertion that covers all cases and that will offer a good clue or what is failing in case of failure.

Using multiple asserts is not useful because in case of failure, the test will stop its execution at the failing assert.

Using different tests for different cases of using the same method and giving these tests names that describe both the input and the expected output, makes it easier for the one maintaining the tests to understand where is the problem when the test fails.

One other benefit is that while a test might fail, the others will still run.

Instead of using multiple asserts, it is advisable to create a full object to compare the tested object with.

Very Nice and Simple Idea for a Blogging System

2011-11-23T21:46:00.001+01:00

How To Use Calepin, the Easiest Blog Tool in the World

The Crisis in Greece: Some Figures

2011-11-23T18:38:00.001+01:00

10 million people
4 million working
1 million working for the government

A man working in the public sectors earns twice as much as one working in the private sector.

A machinist working for the state-owned railway company earns twice as much as the prime minister of Spain.

Germany and France are the countries most exposed to the Greek debt $34 billion and $57 billion, respectively.

From this excellent videographics from Chart Porn:

The test that cried ”Fail”

2011-11-19T00:28:00.001+01:00

A test should always run in its own little world, isolated from even the knowledge that other tests out there might do similar or different things.
When tests aren't isolated well, they can step on each other's toes enough to make you feel miserable, making you regret deciding to try unit-testing on the project, and promising yourself never again. I've seen this happen. {Me too!!!} We don't bother looking for problems in the tests, so when there is a problem with the tests, it can take a lot of time to find it.

The test that cried "fail"

One project I was involved in had unit-tests behaving strangely, and they got even stranger as time went on. A test would fail and then suddenly pass for a couple of days straight, a day later it would fail, seemingly randomly, and other times it would pass even if code was changed to remove or change its behavior. It got to the point where developers would tell each other, "Ah, it's OK. If it sometimes passes, that means it passes."

It turned out that the test was calling out a different test as a part of its code, and when the other test failed, it would break the first test.

It only took us three days to figure this out, after spending a month living with the situation. When we finally had the test working correctly we discovered that we had a bunch of real bugs in our code that we were ignoring because we were getting what we thought were false positives from the failing test. The story of the boy who cried "wolf" holds true even in development"

Malcolm Gladwell: The strange tale of the Norden bombsight | Video on TED.com

2011-11-12T01:15:00.000+01:00

A thrilling video about the contrast between intention and consequences, by Malcom Gladwell.

Or, as C. put it in a facebook status today, "I'm amazed of how many people in this world are trying to solve wrong problems, or even non-problems"

Malcolm Gladwell: The strange tale of the Norden bombsight | Video on TED.com

America's Productivity Paradox

2011-11-11T00:56:00.001+01:00

America's Productivity Paradox

Private and Protected Methods Should Not Be Tested (Unit Testing)

2011-11-11T00:17:00.001+01:00

Usually, private and protected methods are subject to frequent changes. That means that they might break the tests that are written for them very often. And in that case, they should also make the test for the method calling this private method fail. One test failing for an unique reason is enough.

"For testing purposes, the public contract (the overall functionality) is all that you need to care about. Testing the functionality of private methods may lead to breaking tests, even though the overall functionality is correct."

Why Should You Avoid Logic In Your Unit Tests?

2011-11-11T00:05:00.001+01:00

Because logic included in a test increases the chances of having bugs in the tests exponentially.
The tests should be simple, not create files, generate random numbers and open threads, unless you want to have some little monsters that are test engines in their own right.

Bugs are annoying because you never search for the cause of a failing test in the test itself.

So, "if you have any of the following inside a test method, your test contains logic that shouldn't be there:

switch, if or else statements
foreach, for or while loops

A test that contains logic is usually testing more than one thing at a time, which is not recommended, because the test is less readable and more fragile. But test logic also adds complexity that may contain a hidden bug.

Tests should, as a general rule, be a series of method calls with no control flows, not even try-catch, and with assert calls."

Land of Man, and Land of God

2011-11-10T23:15:00.001+01:00

Romania is the Land of God, because the most beautiful things that it can offer are creations of Nature:

Wild Carpathia, un superb documentar despre Transilvania!

Vezi mai multe video din film
And Holland is the Land of Man, because they reclaimed this country's land from the cold waters of the North Sea and and built a beautiful country on it.

Amsterdam, City of Surgeons

2011-11-04T22:21:00.000+01:00

I send a postcard every day.
Yesterday I chose a 36 year old postcard of a view of Amsterdam around 1900.

During the Golden Age, there used to be one surgeon for every eight people in Amsterdam. Because the competition was fierce, they also worked as barbers or would put on public anatomy lessons with live dissections in Nieuwmarkt Square.

The postcard also tells that Amsterdam and the Netherlands are about open-air markets. There is nothing similar to Carrefour or Kaufland here, the grocery is usually done in the open market. You can find "stalls which trade in everything, from cheese to bike chains, fresh produce to fried street snacks, shaving cream and shoes as well as clothes." And there are lots of thematic markets - every Friday there is a book market in the city center, next to the flower market, for instance.

Prosperity and the biggest gap between the Netherlands and Romania

2011-11-04T21:44:00.002+01:00

The first interesting thing about the Global Prosperity Index is the factors that define prosperity: it is not only about economy, but about health, governance, entrepreneurship, safety, personal freedom and social networking. On a personal level, it is a no-brainer that being rich doesn't make you happy, but this not only makes it official at a national level that prosperity is more than the GDP, but it also gives us a checklist of what personal happiness is.

I read this interesting report from a "Romania compared to Europe" perspective. I started with the idea to compare my home country to the Netherlands, but it's irrelevant since there is a huge difference at any level between them and total scores is probably not a linear representation of the partial scores. We are reported to have one of the lowest European scores, only countries like Russia, Moldova, Macedonia and Ukraine scoring lower.

Romania is ranked #58, and the three things that are completely rotten in my country are governance, economy and social capital. While the first two are definitely not surprising, the third one, while being painfully low (the last 10th percentile) is something that we are either unaware of or very hypocrite about.

It seems that Romanians don't trust each other, they are not eager to connect and help each other, they don't volunteer for the good of the other. It seems like the best sub-score for the Dutch (5th in the world) is the lowest for my home country and it is clear for me, since yesterday I discovered a non-profit organization which manages some walk-in centers for drug addicts, homeless people and people with mental disorders. They can go there to have a shower, get some food and some clothes, and even play pool or ping-pong. They are very serious in helping those people get rid of their addictions, get a job or find a home.

What seems so normal for them, was almost incredible for me.

And I can extend this to the professional level - people just don't know how to relate to each other; I used to have managers who were apparently afraid of walking outside their office to meet other people, to bounce useful ideas out of the society they live in. Well, they didn't even seem to be able to greet you when you pass by or give any kind of feedback to the emails you sent them.
And it was hard for me to realize that no matter how much you wear your heart on the sleeve in their presence, they are always suspicious, they can never trust you. And I can't accuse them of malice, but ignorance.

Nevertheless, the whole report is very interesting and helpful in offering an overview of the current European and global trends:

Unexpectedly for me, Slovenia performs much better that the PIGS (Portugal, Italy, Greece and Spain)
the regress of the Mediterranean countries is very well explained in the document
South Korea, Taiwan, Hong Kong and Singapore (1st ranked in economy) are in the top 30 countries
Bulgaria is more prosper than Romania, not to mention Hungary
Amsterdam is the most diverse city in the world (approx. 170 nationalities), but "what is surprising is an unexpected decline in personal freedom in certain countries. Two of the Nordic countries, Finland and Sweden, have seen a significant decrease in their scores over the last two years. This is mainly due to lower levels of tolerance for immigrants and ethnic minorities. A similar pattern can be discerned in most of the Eastern European countries, where citizens express not only lower tolerance for immigrants and minorities."

Find the report here: http://dl.dropbox.com/u/27217141/Prosperity%20Index%20Brochure%202011%20LO.pdf and read a good article about it in Harvard Business Review.

A Nation of Artists

2011-11-03T23:21:00.002+01:00

When I came here I barely knew where Amsterdam was on the map. Or that is the only sensible explanation I can find for taking so many dresses in my luggage, but no raincoats.

In my country I used to hear a great deal of opinions about the French, the Germans, the Italians, but almost nothing about the Dutch people. No one knows how good engineers they are, how kind and frank at the same time, how they instantly switch to English when they notice you're an expat, how free they are.
But these things are details that you can think of, given that they are proud representatives of the developed, Western World.

On the other hand, there's something you cannot easily guess about them before living here:

There is a lot of artistic gift, creative blood running through the Dutch veins.

It's been almost six months here and my perspective related to art got from 0 to... I am far from being a connoisseur, but at least I know that Rembrandt was mostly about light and dark (Chiaroscuro), while the paintings of Vermeer, Rubens or Van Gogh are more about colour.
I will list my thoughts with examples in some future posts about a topic which I used to find not so interesting before I came here.

Today, I fell in love with a painting of Van Gogh's that brings France and Holland together. The scene is typically Dutch for me,

but the painting was created in Arles, France at the Post Langlois (now called Pont Van Gogh):

Drawbridge with Carriage, Arles 1888 - The carriage is just passing over the bridge and a group of women wash clothes at the edge of the canal, in which there is a half submerged boat.

Everything I do, I do it riding my bike

2011-11-01T20:46:00.005+01:00

So the biking paths weren't here since God knows when? Oh, it's almost unbelievable.

Apparently, at some point the biking paths were just like those in Bucharest (2011 A.D.): "narrow, of poor surface, dangerous or even absent at junctions." But that was before World War II. "Then, the Dutch had to rebuild their country and they became incredibly wealthy."

Watching this video makes me feel that I have traveled not to a different country, but to future.

Priceless.

I liked this so much that I shared it everywhere

2011-11-01T19:29:00.000+01:00

Idolize Bill Gates, Not Steve Jobs

Sharing thoughts

2011-10-31T00:39:00.001+01:00

Shared joy is double joy.

I've just had one of the most pleasant weekends. These beautiful cities of the Netherlands are even more thrilling when you have some of your best friends to take some walks with. Me, A. and V. took dinner at 100m above ground level, in the Euromast tower - something I had been waiting for since some months ago.

We are living the good life, our life is great, I should not forget this.
I was admiring Rotterdam from the Euromast tower - it is amazing, so different from the other Dutch cities. It has its grace, its grandeur:

But the the Manhattan on the Meuse is indeed Stronger through Struggle:
it is reborn from the ashes of the Rotterdam Blitz (may 14, 1940)

Ironically, the Dutch had already given up their neutrality in the Second World War when the Germans started the (consequently) unnecessary bombardment of the city.
Long story short, a communication error led to a ruined city. But they built it again, better, because there is a lot of power within these people; this is just one first example.

Shared sorrow is half a sorrow.
Maybe that's what this blog is for.

Program or Be Programmed

2011-10-30T23:04:00.001+01:00

Program Or Be Programmed
I love the people who try to understand technical language.

And Fred Wilson is a great person and blogger

Management Lesson

2011-10-10T18:46:00.003+02:00

Employee: "Maybe we can have a ten minutes talk about this..."
Manager: "We don't need talk, we need decisions."

I witnessed this last week.

The Art Of Unit Testing - Best Practices

2011-10-02T00:41:00.001+02:00

Over-specifying the tests is wrong.

A test shouldn't have too many expectations (assertions.)
We should avoid a state where making the lightest change in code breaks the tests. This means we are testing the wrong things.

"Testing interactions is a double-edged sword. Test it too much and you start to loose sight of the big picture; test it too little, and you'll miss the important interactions between objects."

We should use only one mock per test, the rest should be stubs. We should avoid using an object as both a mock and a stub in the same test.

"Use a stub only for faking return values into the program under test, and to throw exceptions. Don't verify that methods where called on stubs."

"Use a mock only for verifying that some method was called on it, but don't use it to return values into your program under test."

Tests should include as little logic as possible. We should hard-code the values we compare the results of the tests to. Besides, we should avoid repeating the calculations from the tested method in the test itself.

Funding Your Internet Start-up - some useful insights

2011-09-28T18:25:00.000+02:00

    Not until recent times have I been interested in such topics; but now, the time has come, so I've written down the summary of a presentation about funding internet start-ups, that took place @INSEAD yesterday. (The details of the presentation are listed at the end.)

     The Movemeon guys explained that their product already generates revenue, despite being a recent one - and the phases that their start-up has undergone by now.
    They claim that the VC money should be raised whenever it is possible, not necessarily when you need them, because the market fluctuates a lot and the VC world is very diverse: some VCs are enthusiastic and generous, some are quite reluctant to risk - and this is something that doesn't depend on you / your idea.

    http://metail.co.uk/ is a website where you upload 2 pictures of you, and they build a virtual 3D model of your person, coming up with suggestions about what clothes to buy. The guy has worked within different start-ups until he had his own idea, and he argues that it is the execution that matters, not so much the idea. He affirms that money should be a secondary goal in a business; if you have a healthy business model and way of management, money will follow.
Planning the stages of your business is very important.
    When he got his own idea, he funded it with his savings, money from his parents, then he appealed to an angel investor.
    He got to the third funding round (GBP 500K) and opines that angel investors are preferable to VCs. He thinks that VCs want to have a lot of control in your business and they put a lot of pressure in the workflow, with demanding deadlines.

    The 3 things that VCs give you:
    a. Expertize in the field, but you may not need it; if you are focused and you have strong goals, you will get to being an expert
    b. Business relationships in your field; but if you reasearch and promote your product yourself, you will get to the right people anyways.
    c. Money - money will follow if you have the right thinking
The put it short, this guy says that VCs are evil.

    The next speaker was an INSEAD professor who has worked a lot with VC firms. He admitted that his thoughts are in antithesis with those of the previous speaker, but added that the latter is somehow right: from VCs you raise a minimum of 2-3M, the space below being owned by Angel Investors.

    He restated that VCs are very demanding and they don't have the same patience with the product development as the owners of the financed company.
VCs usually have better relationships and they can give you a lot of money.
    Nevertheless, they might push their own people into the business, being able even to replace the CEO.

About pitching:

begin with the strengths of your idea, not with histories and biographies
10-20-30 rule is recommendable (10 slides, 20 min, 30 point font - http://blog.guykawasaki.com/2005/12/the_102030_rule.html#axzz1ZEaJxf5f )
there should be one speaker only - the CEO (not the CTO, not an Angel Investor; the CTO should be there though, to answer the technical questions.)
a Q&A session is mandatory, especially questions about risks and protection against risks.

    While VCs are focused on the ROI, the founders usually want to be the managers of a big company, therefore some conflicts may arise between the two parties.
The founders should be prepared for the shortening of their share in the company as they go from one investment round to another.

    VCs think in end market terms. They want to know how big is the market that you want to enter; if it is not so big, how fast is it expected to grow.

    The CEO should know as much as possible about the VC firm he wants to pitch to. He should know who are the partners, what other start-ups they funded.
It is important to find that partner who has invested in a similar idea or knows the field, and go talk to him in the first place, because he will become the CEO's ally in the process.

Further reading: http://www.slideshare.net/carsonified/aaron-patzer-how-to-take-your-startup-to-the-next-level

Details about the speakers:
*~*~*~*~*~*~*~*~*~*
HOW DO I FUND MY STARTUP?
Learnings on Bootstrapping, Angel Investment and Venture Capital

-------------------------------------------------

Two entrepreneurs in the midst of making fund raising decisions ask the experts and the audience what they should do. Please come and help them make the right decision!

1900 - 2030 Tuesday 27th September - Amphi Maag

Guest Speakers:

Nick Patterson & Rich Rosser - Co-founders of MoveMeOn.com
Nick & Rich set up MoveMeOn 7 months ago with the vision of making executive search and recruitment more transparent and easy to navigate. Since then they have launched in the UK market, signed deals with over 50 recruiters, and secured their first revenue. MoveMeOn is at a critical time in its jouney. Nick and Rich must decide how they want to fund the company for growth.

Tom Adeyoola - CEO & Co-founder of Me_tail (www.metail.co.uk)
Tom set up Me_tail to help consumers buy clothes online. Me_tail will soon launch technology enabling some of the biggest fashion eCommerce websites to show how clothes look and fit on customers before they purchase. Tom has networked his way to investment raising over £2m from various angel investors. Before founding Me_tail, Tom's career has spanned new media from Sportal to 3 and most recently Inspired Gaming Group where he was Head of Gaming.

Bill Magill - Venture Capital General Partner - Adjunt Professor at INSEAD
Bill has over 20 years VC experience in technology. He has worked with emerging start-up companies to large and established industry leaders in markets including energy and power, communication systems, semiconductors, photonics and displays. Bill's experience and personal relationships within the US and European venture communities provide a valuable cross Atlantic network for generating dealflow, evaluating opportunities, syndicating financings and facilitating business development.

Adrian Johnson - Founder, Inheritance Media (www.inheritancemedia.com)
Adrian is a technology and media entrepreneur and an expert in bootstrapping startups. Since 1993 he has co-founded several companies, including Poptel, Germany's first phone-to-phone Internet telephony service provider, Archimation (www.archimation.com), Germany's leading architectural animation and visualisation company; and MrFootage (www.mrfootage.com), a web- based footage library. Adrian’s most recent venture, Inheritance Media (www.inheritancemedia.com), is developing web-based applications for the film industry and private platforms for video pitching and social networking.

Niall Ferguson: The 6 killer apps of prosperity | Video on TED.com

2011-09-19T21:43:00.000+02:00

What set the westerners apart from the rest of the world - concerning prosperity?

And what happens now, how that rest of the world is catching up with and even prevail the westerners.

This is about competition, work ethics, scientific revolution, modern medicine, consumer society and property rights.

It is not about geography, economy or national culture.

The Art of Unit Testing - Automated Builds and Continuous Integration (notes)

2011-09-12T03:46:00.001+02:00

Anatomy of an Automated Build Process (items marked with bold face are critical)

get the latest source code version

compile projects on latest version

deploy build output to test server

run tests locally on the test server

create archive of build outputs (number, date)

deploy outputs to staging and production

notify relevant people if any test has failed (by email)

merge databases

create reports on build quality, history, test statuses

file issues automatically if the test has failed

Continuous integration = making the automated build and integration process run continuously.

Types of automated builds

nightly build - for long running tests and system tests

release build - runs nightly build, then deploys to server and archives

continuous integration - every few minutes (ex. 10) runs the fast tests

The Art of Unit Testing - Mocks and Stubs

2011-09-12T03:30:00.001+02:00

There are two ways of testing the workings of a class:

State based testing or result-driven testing (state verification) determines if the executed method works correctly by examining the state of the system under test and its collaborators (dependencies)

Interaction testing or action-driven testing - tests how a method sends / receives input from another method

State based testing is preferable to interaction testing.

So, we have to test only one thing per test, meaning that there can be only one "Class Under Test". But objects of different types collaborate within an application, so we have to use Mock objects for all those which are not the Class under Test. These fake objects decide whether the unit test has failed or not, by testing whether the Object under Test has interacted as expected with the Mock object.

There should be only one mock object per test.

The differences between stubs and mock objects:

Stubs	Mock objects
make tests run smoothly	checks interactions between objects
cannot fail tests (or should not :) )	can fail tests
replace objects so we can test the others without problems	used to test if a test has failed or not
no asserts can be done on stubs	asserts should be done on mock objects, and not other objects; they record (are affected) by the communication with the object under test

Mocks and stubs can be combined (example at page 92).

Both mocks and stubs should be reusable (therefore we don't write tests within them).

Mocks and stubs are grouped under the term Fakes. The same class can be both a mock or a stub, depending on how it is used.

Best practices:

One test (method for testing) - one thing tested.
- (Pattern for naming a test method function test_whatMethod_entryValues_expectedResult() - so that the dev know right away what is being tested, if the test fails)

One test means one mock object only, the other objects in the test being stubs, if not the Class under Test.
- good to know for complex tests - you only have to ask yourself ""What is the mock object here?" and things should become clearer.

A powerful technique is using stub chains - stubs that return other stubs or other mocks

Because handwriting mocks and stubs takes a lot of time, is difficult, cumbersome, makes tests hard to maintain and reuse and also means adding more tests to the system (the tests for the handwritten stubs), there are Isolation frameworks (mock object frameworks) to help. They remove repetitive coding, making tests more readable and easier to implement. (ex.: C++/mockpp, Java/Jmock, Java/EasyMock, .NET - NMock, Moq, Typemock Isolator, Rhyno Mocks)

The Art of Unit Testing - by Roy Osherove

2011-09-01T02:58:00.001+02:00

"One of the biggest failed projects I worked on had unit tests."

If you are looking for a recipe to be successful or an explanation for failure, the answer resides not in the technologies you choose or not choose.

Unit testing is a concept introduced by Kent Beck in Smalltalk.

It comprises the expectations that you have for every little part of your system that may break.

Checklist for good unit tests:

they are automated

they are repeatable

they are easy to implement

they remain for future use, once written

they can be run by anyone

they can be run by the push of a button

they run quickly

Unit Tests must be

trustworthy (they are bug-free as much as possible, if they fail, they do that always not only sometimes)

readable - a best practice is that a test does not include control structures

maintainable

Once you read this book, you may discover a lot of faults in your way of thinking about unit tests.

Most programmers write Integration tests, not unit tests

The first thing that struck me (because I undergo this problem at work) is that most of us write Integration tests, not unit tests.

In other words, we are not testing the results and the behavior of a single method or class, doing integration testing instead - we test how two or more things work together, not how each of them works independently of the other. Of course, integration testing and, moreover, continuous integration, are also very important, but the best practice is to separate integration tests from unit tests because the former are much slower. Any programmer should be able to run the unit tests as frequently as possible, if not before each commit. If running the tests takes too much time, the lazy programmers will start skipping it. So, it is great if you have a safe green zone for rapid (unit) tests, and a zone of slow tests that can be run during automated builds, for instance.

Avoiding doing integration testing instead of Unit Testing, leads us to the concept of stubs. External dependencies (objects in your system that your code interacts with, but over which you have no control) should be replaced by stubs, because Unit Testing aims testing the system without external dependencies. In turn, this idea requires an ability to change the object that represents an external dependency (filesystem, time, threads, memory) easily, at run-time - so we have to inject these objects to our system under test.

There are several techniques for that:

replace the dependency with an interface of it that has methods that return the expected results

inject stub implementation under class under test

- inject in the constructor
- inject by getters/setters
- inject as parameter to a function
- inject as factory class which creates the stub

Needless to say, Unit Testing !== Test Driven Development

Filter bubbles. What do SEO pro's say about this?

2011-08-30T02:43:00.001+02:00

I was talking about this with my friends - it seems a lot of web apps now strive to provide relevant content to as, that is to say they show you stuff taking into account what sites you have already surfed, what words you have already searched for and what you post in your social networking threads. It turns out you get trapped in a bubble where barely will you be able to find new things, knowledge that is out of your intellectual context.

This is a theme to reflect on; it is this fragment, nevertheless, that I would like some SEO experts talk about:

Pariser related an example in which one user searched "BP" and got investment news about British Petroleum while another searcher got information about the Deepwater Horizon oil spill and that the two search results pages were "strikingly different."

What is the meaning, in this case, of "the nth ranked website for keyword x ?"

M&Ms: Meetings and Managers - why work doesn't happen at work!

2011-08-13T11:45:00.001+02:00

It is all explained in this TED talk:

Quiz: Are you a pragmatic programmer?

2011-08-11T01:19:00.001+02:00

Are you an early adopter and a fast adapter?* Do you ever find interesting things around and just start playing with them? Can you always think about how to integrate the knew knowledge with what you already know or with a project you know?

Are you inquisitive? Are you curious about how things work?

Are you a critical thinker? Do you take things as given or you challenge them, passing them through your own reason and/or fingers?

Are you realistic? Do you try to understand things in depth so that you have a better idea about their difficulty or their estimated development time? Or you are usually optimistic and disappointed?

Are you a jack of all trades (and master of some of them)? Do you try hard to be acquainted to more than what your work requires - new technologies, new areas, new challenges.

(From The Pragmatic Programmer, from journeyman to master)

My bonus:

Do you contribute to your field? (Some ideas: blogs, open source projects, Stack Overflow etc.)

* The most interesting part of my current job's interview was the new knowledge test when I was supposed to use some data and create a graph using a language I had never heard about.

Starting Today, I Will Do My Best to be a Pragamatic Programmer

2011-08-11T00:56:00.001+02:00

Quotes of the day:

This is where pragmatism comes in. You shouldn't be wedded to any particular technology, but have a broad enough background and experience base to allow you to choose good solutions in particular situations.

1. Your background stems from an understanding of the basic principles of computer science

and

2. Your experience comes from a wide range of practical projects.

Theory and practice combine to make you strong. (...) Pragmatic programmers get the job done, and do it well.

(Excerpt from The Pragmatic Programmer from journeyman to master, a book I should have read a long time ago.)

I must say I find it sad when I hear people advocating for a single, magic, most powerful language (usually C++ or Java) or constantly cursing things that have proven to be really useful to lots of people (PHP, Javascript and Wordpress are the first that come to my mind). I greatly admire inquisitive people who are able to just start playing with a new language on Friday afternoon. There is the passion, there is the pragmatism.

To be continued...

Productivity and Three Big Changes in my New Work Environment

2011-08-08T12:40:00.001+02:00

For a productivity boost, you sometimes have to do a simple thing: change job. I did that and suddenly, without really having this goal in mind, I found myself in a place where at least three things are major shifts from the way I worked before and important factors for increased motivation and productivity:

The strong belief in a product that "we want to conquer the world with." I can hear this several times a week around me and we really believe it. We are encouraged to do everything with this goal in mind - conquering an international market with a product that will greatly help the people involved in group travelling. We have big challenges ahead, aims that are not achievable at this moment, but this reminds me about Google's same way of working. Great just isn't good enough.

A stupendous office environment that we want to make even better. In no particular order of importance, first of all, it is the office itself. Sometimes you feel much better than at home. Stunning view - at the intersection of two big canals, with boats and geese passing along all the time. And inside, as relaxing and comfortable as the view outside*. Secondly, the charming city of Amsterdam and its people's ways. And last but not least, the people in the office: they come from all over the world - we combine in our company's DNA different genes from exceptional and very diverse people.

A different set of values and beliefs. There is no focus to classify people into categories and to build a hierarchy. The managers and the meetings are at a premium. We are all peers here. We know about death by meeting. We believe in open source - we provide enterprise support for enterprise and we want to deliver to it. We believe in practicing sports. We believe in humbleness.

*pool, massage in the office, communication workshops, food and drinks, an international lunch and BBQ-s every week etc.

New Beginnings and a Lot of Optimism

2011-06-22T01:32:00.001+02:00

Thoughts on My Past as a Programmer

2011-06-21T03:42:00.001+02:00

It is said that working with friends can only ruin those friendships. After some years of working with some of my best friends, I reckon it seems right sometimes - sharing a professional life with your friends makes you highly prone to conflicts that can rot your personal relationships; nevertheless, in the long term, it turns out to strengthen your friendships and add quality to your work environment, especially if those people are very skilled professionals. If you surround yourself with very smart people, they will challenge you to do your best. The workplace is no exception.

When you are contributing your code to five or more projects, it is noticeably helpful to have an work environment set up for improved productivity, frequently being added new tools to speed up the development and remove repetitive work. From the moment of checking out a project to the moment of building in one step and deploying your code, the ability to move fast when manipulating a complex system where each project has its own bucket of {x testing, y freeze, z production} machines, and quite a few dependencies {Hadoop jobs, Solr indexes, HBase databases, MongoDb sets, cronjobs ...}, should motivate and trigger humbleness to a web- developer. Such a technical background and extremely skilled TechLeaders and SysAdmins in a company, not to mention concepts that you can often hear about in Facebook TechTalks or on sites like highScalability.net - they not only add a lot of value to programmers ' experience and skills, but they also keep them tied to such a company.

To make it clearer, there aren't too many places where I could see large projects with static text resources (Javascript and CSS) built in one step in a single file, with versioning - so you can always revert to a previous revision in production; this was so much better than the common approach which requires developers to put all their static code in a single file, failing to provide only what is needed, so that no additional static content is uselessly served for a certain page request. Yes, I know I said I'd make it clearer .. :)

What is more, it is also nice to have code reviews, management classes, presentations on tech/business matters; it is good to securely and easily work from home, to have a free phone subscription and a parking place (with the downside of being the permanent onCallEngineer or so called TeamLeader for a certain project [joking, it is always a great privilege, especially on weekends and vacations] ).

Besides, it is nice to use Hg instead of Svn. Svn pollutes your source folders and doesn't allow symlink versioning, to name just two shortcomings. Mercurial gets you closer to learning the fancy Git. By the way, I will never forget to sync early, sync often as once upon a time, the story goes, I had to write this sentence down 20 times, on a cheatsheet I had the pleasure to compose for my colleagues after reading the Mercurial book. As I was probably the only one who read that guide, they should never forget me. ( I am too good to be true, for anything else, you have Mastercard. )

Speaking of my former colleagues, I enjoyed a lot their company on LaserTag or Pool evenings. Also, having lunch together is certainly another ingredient for team jelling - the authors of Peopleware were right, how weird... Oh, having a gym on-site is also a great benefit, of course. It is even better if you make use of it, which I did not.

Last but not least, the Scrum/Agile way of working is as beneficial and refreshing as going to the gym, I can find no argument against it. Besides, I can assure that having a pretty, blonde, extremely well organized and protective, "profi" Scrum Master to run the processes makes it even more pleasant.

Long story short, having a marvelous techEnvironment and outgoing colleagues is great, maybe required, but certainly not sufficient for a successful business.

I regret I haven't had the chance to do Unit Testing until present times. I guess it has to do with some obsession to deliver as fast as possible. Done is better than perfect and perfectionism is a condition, I could hear often. What if you are far away from being in a team of perfectionists ? I agree - it is wrong to polish the lower side of the banister, but can you still invoke that if the upper side is as smooth as sandpaper? Given these, it may become absurd to keep hearing "we have too many bugs!". Of course we do. It is also proven that Unit Testing can help a lot to reduce them and you always have the Project triangle to remind you about the basics.

In addition, as I mentioned team jelling, I must emphasize some ideas about what surely prevents teams from jelling: a 'quality, when time permits' philosophy; a high turnover; always changing teams and no product ownership; individually rewarding, praising or criticizing team members; work conditions which are less than quiet; wasting people's time in meetings with no outcome ; building things too complex from scratch; the inability to explain to a developer why you're building a particular feature, not to mention failing to provide market research data; a focus factor of 100% taken for granted in the above-mentioned conditions. Been there, done that, NOT OK.

All in all, given the many times I said to myself that I am working in the best web company in my country, I find the overall experience of extreme value and I wish I be able to build even more value with it. I also hope these ideas be source of improvements. Feedback is very useful and important, generally, and particularly - regarding the ideas of this essay. So reactions are welcome.

Notes on this:

It’s highly subjective. I have been forced, in the interest of brevity, to leave out the words “in my opinion” from the beginning of each sentence, because, as it turns out every single sentence on this blog is my opinion. And it is not complete, but it is probably a good start. Joel Spolsky

These are random thoughts, in no particular order of importance.

Gratitude Collage

2011-06-15T03:09:00.001+02:00

Simt nevoia să fiu recunoscătoare unor oameni:

cui m-a învățat să fac ce se vede în imagine

cui mi-a dăruit aparatul foto

cui a scris asta http://www.feld.com/wp/archives/2011/06/a-great-graduation-speech-for-engineers-and-entrepreneurs.html

Dream until your dreams come true.

I miss so many people.

Crezi ca utilizatorii tai sunt prosti?

2011-06-13T17:47:00.001+02:00

Clar nu ai cum sa ai succes. Daca stau sa ma gandesc acum bine, cand asculti interviuri cu oamenii de pe la Apple (ma rog, omul: Steve Jobs) sau de pe la Google - iti dai seama ca isi ridica in slavi clientii. Dar eu m-am aflat si in mediul in care cei care construiau un produs nu-si intelegeau / cunosteau, poate chiar isi dispretuiau clientii. Bucuria e ca mai existau si insule in companiile respective care se luptau pentru clientii lor. insa vorba articolului, cei mai multi nu sunt actori suficient de buni ca sa mascheze desconsideratia pe care o poarta pentru clientii dificili. Buna lectie http://blogs.hbr.org/schrage/2011/06/do-you-think-your-customers-ar.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+harvardbusiness+%28HBR.org%29&utm_content=Google+Reader

Vremea.acasa.ro

2011-05-20T13:03:00.001+02:00

Imi place pentru ca da informatiile de pe accuweather mult mai rapid, si intr-o interfata mai placuta. Ar fi minunat daca ar retine ultimul loc pe care l-am verificat, sau cel mai verificat din ultimele x zile. Adica as vrea sa imi apara vremea din Amsterdam, daca pe asta vreau sa o vad aproape mereu. :) Azi e prima zi insorita aici, si imi face sange rau sa vad ce vreme frumoasa e aproape mereu in Bucuresti.

Bineinteles, as putea sa folosesc un bookmark.

Legătura dintre mine și Gwyneth Paltrow

2011-04-22T18:11:00.001+02:00

Lucrurile pe care le spune Scott Adams într-un articol recent despre Gwyneth Paltrow sunt la fel de adevărate dacă înlocuim cuvântul celebritate cu persoană care are succes, indiferent dacă este vorba de succes în carieră, în plan social - de exemplu „la femei” sau altfel de succes, și dacă înlocuim media cu gura lumii.

there is an unwritten rule to the effect that celebrities should not defend themselves in the media, even against unfair, false, libelous, and career-ending claims. If a celebrity is foolish enough to try, it is seen as "digging deeper." The media likes to keep a controversy alive, so anything said in defense will be taken out of context and it will indeed make things worse.

Adică dacă auzi spunându-se răutăți despre tine, cel mai rău lucru pe care poți să-l faci este să te apuci să contraargumentezi acuzele care ți se aduc. Întâi pentru că cine se scuză, se acuză în viziunea câinilor care latră, pe când caravana trece.

Altfel, articolul e foarte interesant, e despre cum ajungi un jurnalist de succes și despre role models - îl recomand.

Colaborarea, stimulent al simpatiei (Influence, Cum să convingi)

2011-04-02T16:39:00.001+02:00

Mulți oameni rămân prieteni după ce trec printr-un efort de echipă. Prietenia sau ameliorarea relațiilor e garantată dacă efortul este încununat de succes, pentru că este extrem de greu să menții ostilitate unui om care a fost partenerul tău într-un succes. Cu alte cuvinte, colaborarea este mult mai fructuoasă decât competiția, care stimulează individualismul, după cum se zicea și în Peopleware.

Este o relație bidirecțională - colaborarea stimulează coachingul, învățarea, iar oamenii învață cel mai bine de la oamenii pe care îi simpatizează și cel mai mult înveți când te afli într-un grup, colaborarea fiind substanța evoluției. În plus, colaborarea are meritul de a spori creativitatea pentru că stimulează gândirea divergentă, capacitatea de a da multe răspunsuri la aceeași problemă, trăsătură comună copiilor și diminiuată în cazul oamenilor maturi.

Întorcându-ne la Influence, de pare că oamenii care vor să ne vândă lucruri știu asta și adesea pare că se aliază cu noi - vor să ne găsească o casă cât mai bună, cât mai ieftină, vor face tot posibilul să obținem un discount etc., uneori aparent în detrimentul companiei pentru care lucrează. Când ni se întâmplă asta, să ne amintim că:

Nu din bunăvoința măcelarului, a berarului sau a brutarului, avem parte de o cină în fiecare seară, ci din grija lor pentru propriul interes. Noi nu ne adresăm umanității lor, ci propriului-interes al lor, și nu le vorbim niciodată despre nevoile noastre ci despre avantajele lor.

(Adam Smith -The Wealth Of Nations, Book IV, Chapter II)

Cum îi faci pe ceilalți să te placă? ( Influence - Cum să convingi)

2011-04-01T13:52:00.001+02:00

Legea simpatiei

Se zice că principalul obiectiv al unui avocat în instanță este să-i facă pe jurați să-l placă. Întotdeauna le vom face concesii celor care ne sunt simpatici. În Influence se explică pe scurt care sunt lucrurile care îi fac pe ceilalți să ne placă:

O aparență fizică plăcută. Persoanele atrăgătoare au trecere mai mare; la ele funcționează efectul de halou - aparența fizică face să pară că au toate trăsăturile ieșite din comun în sens pozitiv. Oamenilor care arată bine le atribuim automat și trăsături precum talentul, bunătatea, cinstea și inteligența, fără a fi conștienți că suntem influențați de aparența fizică.

Similaritatea. Ne plac oamenii asemenea nouă. Indiferent dacă ne sunt asemănători în privința opiniilor, a trăsăturillor de personalitate, a culturii sau stilului de viață. Se zice că doi oameni devin prieteni când unul dintre ei spune „Și tu? Credeam că numai eu...”
Trebuie să fim atenți zilele astea cu oamenii de vânzări care par să ne fie foarte similari. Foarte multe traininguri de vânzări insistă ca prefesioniștii din domeniu să adopte o atitudine de „oglindire și potrivire” cu postura clientului, dispoziția, stilul verbal - pentru că similaritatea în aceste direcții aduce rezultate pozitive. Citeam la un moment dat în HBR că în afaceri e mai probabil să închei contracte dacă adopți accentul persoanei care vorbești, mai ales dacă limba engleză este a doua limbă pentru persoana respectivă. E foarte simplu să faci asta în cazul francezilor, de exemplu, care vorbesc engleza cu un accent puternic franțuzesc.

Complimentele. Complimentele declanșează automat simpatia, aproape fără excepție, și ne pot convinge să facem lucruri care nu sunt neapărat în interesul nostru. În How to Talk to Anyone: 92 Little Tricks for Big Success in Relationships, Leil Loundes spune:

Complimentele sunt o armă periculoasă în lumea de astăzi!

Familiaritatea. Ne plac lucrurile pe care le cunoaștem. Avem o afinitate crescută pentru lucrurile la care am fost expuși în mod repetat.

Într-un curs de introducere în Psihologie de la Yale, pe care îl recomand, Profesorul Paul Bloom amintea de 3 factori care ne aduc aproape, în relații de lungă durată:

Similaritatea

Proximitatea

Familiaritatea

Va urma.

Câteva lecții de la GitHub

2011-03-30T20:40:00.001+02:00

Nu le da clienților și utilizatorilor exact ce îți cer; dă-le ce vor (fă abstracție de soluțiile exacte pe care ți le indică, dă-le ceva funcțional și elegant care le îndeplinește obiectivul)

„Am învățat din greu, cu adevărat din greu. Dar ne-am și jucat foarte mult. E singura modalitate de a rămâne întreg la cap.”

Twitter e o sursă foarte valoroasă de informație în timp real

Ce să iei în caz de micromanagement: tablete care te fac să angajezi experți și să ai încredere în ei - motivația în echipă va reveni la normal.

OpenSource e cheia: pe de-o parte, poți avea încredere în angajații care au contribuit la proiecte OpenSource, pe de altă parte, dacă proiectul tău are expunere OpenSource, vei dezvolta mai repede ceva de calitate (util, fără buguri, eventual standards compliant etc.)

Ultimul punct parcă e ceva de anticipat când vine de la GitHub :) .

Ten Lessons from GitHub's First Year

from tom.preston-werner.com

Încrederea îți va fi răsplătită (Seth Godin)

2011-03-10T23:32:00.001+01:00

Productivitatea vine din interacțiune și schimb de idei și talente.

Oamenii sunt cei mai fericiți atunci când sunt încurajați și când li se oferă încredere.

Un aeroport funcționează mult mai bine când nu-i căutăm pe pasageri și în șosete.Tiffany's are pază serioasă, dar vor fi bucuroși să te lase să ții cu tine bijuteriile pe care le prețuiești. Muzeele de artă te vor lăsa să stai aproape de picturi, ca să le poți vedea. Restaurantele nu te vor taxa înainte să mănânci.

Amazon.com îți va trimite cartea pe Kindle înainte de a-ți putea procesa plata și nu ți-o va lua dacă a întâmpinat probleme în dialogul cu cardul tău. (notă personală)

Compară mediul acesta de încredere cu lumea în care trebuie să plătească Paypal. În fiecare zi, mii de binevoitori caută moduri să-i spargă conducta cu milioane de dolari. Dacă Paypal ar face o singură greșeală, ar da o avere înapoi. Astfel, compania trebuie să fie mai mult decât paranoică - știind că prea mulți îi întind capcane.

La răscrucea dintre încredere și suspiciune ne aflăm cu toții, oameni sau companii. Trebuie să ne gândim bine dacă oamenii au de gând să ne fure, să nu-și țină promisiunile, să nu respecte înțelegerile și dacă nu cumva oamenii sunt cinstiți, demni de încredere și generoși. Puțin probabil să ne aflăm în ambele situații.

Cam în orice industrie (cu excepția celei de transfer electronic de bani, aparent), să presupui că oamenii sunt binevoitori este nu numai mult mai productiv, ci foarte probabil o previziune de mare acuratețe.

Încrederea te răsplătește.

http://sethgodin.typepad.com/seths_blog/2011/03/assuming-goodwill.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+typepad%2Fsethsmainblog+%28Seth%27s+Blog%29&utm_content=Google+Reader

Influence - cum să convingi - legea conformismului (II)

2011-02-27T01:28:00.001+01:00

În urmă cu mai mult de două secole, Goethe a publicat un roman cu numele Suferințele tânărului Werther. Protagonistul, Werther, dintr-o dezamăgire profundă față de lume, se sinucide, iar actul său are un impact remarcabil. Mai important decât că i-a adus faimă lui Goethe, e faptul că romanul a pornit un val de sinucideri în Europa. În general, în urma unui act de suicid care apare pe prima pagină a ziarelor, rata sinuciderilor crește vizibil în zonele geografice în care s-a făcut multă publicitate cazului. Psihologii cred că persoanele deprimate care citesc poveștile celor care se sinucid se omoară în semn de imitație, mai ales dacă există similarități între ei și cei pe care-i imită.

Există șase arme ale influenței: reciprocitatea, consecvența, conformismul, simpatia, autoritatea și privarea. Toate acestea funcționează ca un reflexe, existând anumiți factori declanșatori și ne asigură eficiență în tratarea diferitelor situații. Ultima oară vorbeam de legea adaptării la dovada socială, supenerea majorității sau legea conformismului, și spuneam că se manifestă mai ales atunci când ne aflăm în situații incerte. Pe lângă incertitudine, similaritatea este alt factor declanșator al acestei paradigme de luare a deciziilor. Facem ce fac oamenii similari nouă, mai mult decât în cazul celor diferiți de noi.

Cei care cunosc ceea ce ne declanșează răspunsuri automate pot profita, practicând un fel de jujitsu social. Puterea lor crește considerabil dacă folosesc arma conformismului. Pot controla deodată mulțimi întregi. O modalitate de a ne apăra de profitori este să chestionăm statisticile prezentate în spoturi publicitare și să ne asigurăm că datele pe care ne băzăm în luarea deciziilor nu sunt eronate. Chiar dacă informațiile despre ce fac ceilalți, în general, nu sunt intenționat falsificate, o eroare poate avea un efect de bulgăre și ne va împinge să luăm decizii greșite, ca în cazult ignoranței pluraliste.

Influence - cum să convingi - despre „ce face lumea”

2011-02-25T19:49:00.001+01:00

Legea spiritului de turmă (The Law of Social Proof)

Citind cartea aceasta, mi-am dat seama cât de puțin conștienți suntem de automatismele noastre, de scurtăturile pe care mintea le alege pentru a ne scăpa de inconfortabilul act al gândirii și, în particular, de faptul că pentru cei mai mulți, emoțiile ies la iveală mult mai repede decât posesorul se poate gândi la ele și la efectul lor. E clar că gândirea automatizată este o trăsătură umană benefică în majoritatea cazurilor, pentru că ne ajută să progresăm, să ne folosim rapid cunoștințele și așa mai departe.

De exemplu, suntem programați să alegem fără a ne gândi să facem ce face lumea din jur. Adesea, calea corectă pentru noi este dată de ceea ce cred alți oameni că ar fi corect. Și cu cât sunt mai mulți cei care adoptă un anumit comportament, cu atât ni se va părea el mai corect: niciodată nu vei rămâne serios când toată lumea râde în jurul tău sau când auzi râsetele de pe fundalul comediilor. E și recomandabil să faci așa, nu degeaba se spune că dacă ești în Roma, trebuie să faci ca romanii, iar dacă ești între lupi, trebuie să urli (cum se zice, foarte plastic, în limba germană)

În industria publicității se cunoaște foarte bine acest detaliu, de aia auzim mereu de produse „cu cea mai mare creștere”, „cel mai bine vândute”, „cele mai folosite” ș.a.m.d. „Din moment ce 95% suntem imitatori și 5% inițiatori, e normal să conteze enorm acțiunile celorlalți” (Robert Cavett - consultant în vânzări). Trebuie să fim atenți pentru că mare parte a statisticilor prezentate în diverse discursuri sunt false.

Oamenii nesiguri, în situații ambigue, sunt cei mai înclinați spre social proof. Din păcate, asta duce la un fenomen numit ignoranță pluralistă, care face ca un om să fie lăsat să moară pe stradă pentru că oricum „o să sune altcineva la 112, dacă nu a făcut-o deja” sau pentru că „oricum nimeni nu oprește să vadă” - oamenii reprimă adevăratele sentimente și impulsuri în favoarea adaptării în peisaj. Adesea, peisajul e diferit de ceea ce cred ei.

Pentru a ne rezolva incertitudinea, e natural să privim în jur la ceea ce fac ceilalți, pentru indicii. De exemplu, după modul în care se comportă alți martori ai unei nedreptăți în stradă, vom decide dacă situația este sau nu o urgență. Însă și ceilalți martori caută aceleași indicii, în consecință nu le va găsi nimeni și nimeni nu va acționa, pentru că situația respectivă nu va fi catalogată ca situație de urgență. Adesea gândim că dacă nimănui nu-i pasă, atunci nimic nu e în neregulă. În schimb, dacă martorii vor fi convinși că asistă la un eveniment grav, va fi foarte probabil ca ei să acționeze pentru remedierea respectivei situații.

Concluzia este că, în genere, oamenii fac „ce face lumea” și, în particular, apelează la dovada socială mai ales în momentele lor de incertitudine. Acesta nu este singurul factor favorizant al acestui automatism în gândire. Amănunte în episodul următor.

CV pentru Google

2011-02-25T01:04:00.001+01:00

„Google” e un termen generic, în cazul de față. Poți pune în locul lui Amazon, Apple, Microsoft, Facebook sau altele. Mulți vor, puțini ajung. Tot atât de puțini își pot imagina cum e pe acolo.

Bine, în afară de faptul că se dă mâncare pe gratis - asta-i numai cireașa de pe tort. Au în comun asta, și faptul că sunt companii cu suflet tânăr, după deviza „poți fi serios și fără costum”. Unii ar putea crede că medicii, frizerii și bucătarii aduși acolo pentru ingineri sunt mici capcane menite să-i țină mai mult la lucru. Nu e nevoie, iar ideea de echilibru viață/muncă este foarte respectată.

Alt lucru comun este limitarea ierarhiei - nu se grăbesc să împingă pe cei mai roditori în roluri de manageri, ci oferă titluri care sugerează mai bine valoarea lor în domeniu - Software Architect, Distingushed Engineer etc.

Diferențele

Amazon pare mai mult o companie de retail, decât una care a crescut pe baza inovației tehnologice. E și una, și alta. Sunt acolo oameni învățați să se miște repede și să stea până noaptea târziu, dacă e cazul.

Apple e la fel de secretoasă în interior, ca în exterior și, vorba cărții, când inovația depinde atât de mult de design și de măiestria cu care își face publicitatea zgomotoasă, nu e de mirare.

Microsoft, deși flirtează cu web-ul, își câștigă banii din Windows și Office, livrează rar și mult, de aceea trebuie să facă lucrurile bine. Asta și faptul că e o companie gigantică, o face mai puțin atractivă pentru cei cu spirit de aventură. Echipele sunt foarte importante, unele inovează mai mult, altele mai puțin.

Google, spre deosebire de Microsoft, pune în prim plan inginerii. Se mișcă și ea repede și apreciază extrem inovația, chiar dacă premisele de la care se pleacă nu sunt cele corecte. Ierarhia mult aplatizată, face ca managerii, având foarte mulți angajați în grijă, să nu le poată acorda tuturor atenția pe care și-ar dori-o.

Influence - cum să convingi pe oricine de orice - despre consecvența oamenilor

2011-02-14T09:17:00.001+01:00

From Evernote:

Influence - cum să convingi pe oricine de orice - despre consecvența oamenilor

Legea consecvenței (II)

(continuare din articolul anterior)

Ca să-ți dai seama ce fel de persoană e omul din fața ta, ai să te uiți la acțiunile lui. Culmea, se pare că omul însuși folosește același fel de mărturii pentru a se descoperi pe sine - comportamentul său îi spune despre sine, fiind sursa principală de informație despre atitudinile, credințele și valorile sale. Într-adevăr, ne judecăm după fapte, și nu după opinii și gânduri.

Ne învârtim într-un cerc - construim autocritici pe baza faptelor noastre și acționăm pe baza declarațiilor publice. Cu cât e mai publică o mărturisire despre noi înșine, cu atât o vom schimba mai greu, de teamă să nu fim luați ca oameni fără cuvânt și cu atât vom depune mai mult efort în a fi consecvenți. În continuare, cu cât depunem mai multă energie într-o anumită direcție, cu atât o vom prețui mai mult.

Oamenii care trec prin sacrificii și probleme pentru a urma o cauză, tind să o valoreze mult mai tare decât persoanele care obțin același lucru cu minimum de efort. Spre exemplu, oamenii care fac parte din diferite secte religioase sunt mult mai devotați credințelor respective decât oamenii care aparțin religiilor răspândite și relaxate din punctul de vedere dogmatic sau al influenței sociale - vezi diferența dintre creștinii și extremiștii islamici, islamismul fiind recunoscut pentru severitatea dogmatică.

Pe de altă parte, sociologii au ajuns la concluzia că ne asumăm responsabilitatea cu privire la diferite comportamente dacă avem impresia că am ales să le urmăm în absența unor presiuni exterioare puternice. Dale Carnegie ne învăța că, pentru a convinge pe cineva de o idee, trebuie să-l facem să creadă că ea a fost ideea lui. FilmulInception are aceeași temă.

Conform acestei teorii și total neintuitiv, recompensele, ca și amenințările, reprezintă tot presiuni exterioare și rareori vor scoate ce e mai bun dintr-un om sau copil. Sistemele nuanțat recompensative sau nuanțat punitive pot avea succes pe termen scurt, dar nu ne vor ajuta să ne asumăm responsabilitatea pentru actele pe care le facem. În consecință, nu ne vom dedica acelui tip de comportament, iar toate astea trebuie luate serios în seama când vine vorba de educația unui copil sau de motivarea angajaților.

Așadar, nu ar trebui să ne recompensăm copiii și nici să-i amenințăm cu pedeapsa dacă fac sau nu niște lucruri în care am vrea să creadă. Asemenea presiuni vor produce o supunere temporară, dar dacă ne dorimmai mult de atât, trebuie să-i facem să creadă în corectitudinea principiilor pe care vrem să le inoculăm.

Consecvența este una dintre trăsăturile cele mai benefice ale unui om, chiar vitală, scutindu-ne de rătăciri. Totuși, trebuie să fim în stare să ne dăm seama la timp când cineva ne exploatează consecvența în detrimentul nostru: ne face să declarăm că ne plac hainele verzi și apoi ne aduce în situația de a cumpăra 10 rochii verzi de care nu avem neapărată nevoie.

Influence - cum să convingi pe oricine de orice (II)

2011-02-12T18:51:00.001+01:00

From Evernote:

Influence - cum să convingi pe oricine de orice (II)

Legea consistenței (I)

Nimănui nu-i plac persoanele care nu-și potrivesc faptele cu vorbele, cele care una fac și alta spun. Asemenea oameni par nehotărâți, confuzi, duplicitari sau, uneori, bolnavi mintal. Dimpotrivă, oamenii care se comportă consistent cu ceea ce afirmă, ne par puternici, raționali, stabili și onești. De aceea, în momentul în care luăm o decizie sau exprimăm o viziune personală în mod public, suntem presați emoțional și social să ne comportăm conform declarațiilor noastre, pentru că inconsistența și lipsa cuvântului sunt văzute ca niște trăsături negative.

“There is no expedient to which a man will not resort to avoid the real labor of thinking.”

Sir Joshua Reynolds, pictor englez

A doua cauză a consistenței este faptul că oamenilor le e lene să gândească și ar face orice pentru a scurta corvoada gândirii. Din moment ce îți trasezi niște direcții prin ceea ce declari, este mult mai ușor să îți urmezi faptele cu vorbele.

Ca urmare, dacă vrei să determini pe cineva să se comporte într-un anumit fel, trebuie să-l faci să declare ceva ce susține modul de comportament dorit. De exemplu, dacă vrei să fie amabil și prietenos cu tine, fă-l să declare că se simte bine, că e o persoană deschisă. Dacă vrei să doneze pentru „asociația umanitară” care sprijină copiii din orfelinate, întreabă-l întâi dacă-i plac copiii și dacă ar sprijini acțiunile dedicate lor ș.a.m.d.

Cel mai mare păcat al managementului este...

2011-02-09T20:29:00.001+01:00

Să piardă timpul oamenilor săi.

De obicei face asta în ședințe - fie pentru că ajunge târziu, fie pentru că răspunde la telefon în timpul ședinței, fie pentru că, pur și simplu, întreaga ședință este o mare pierdere de timp, cu excepția timpului managerului.

Ședințele nu sunt de fapt ședințe, sunt niște ceremonii, iar ele îi îi plac managerului fiindcă reprezintă confirmarea, întărirea faptului că șeful e șef, că prezența e obligatorie, că ierarhia se respectă.

Probabil singurele momente în care e nevoie de ceremonii sunt cele în care se anunță oameni noi veniți în companie și cele în care se celebrează rezultatele bune ale unei echipe sau ale unui proiect.

Cineva să le spună că, pe lângă faptul că pierd bani, să pierzi timpul unui om în felul ăsta are un efect devastator pentru munca lui, pentru că angajatul, pierde enorm schimbând între taskuri și încercând să reintre în flow - timp care e invizibil pe rapoartele de activitate. Iar ce e mai trist e că acești angajați cred că e vina lor pentru productivitatea scăzută, chiar dacă nu e chiar așa.

din Peopleware

Ani de experiență care nu mă ajută la nimic

2011-02-07T17:19:00.001+01:00

Zilele, anii trec; pe hârtie se acumulează experiență, dar mâine-poimâine realizezi că un puști cu 5 ani mai tânăr și tot atât mai puțină experiență ți-o ia înainte și are cu mult mai mult succes în viață și carieră. Sau poate e doar vechiul tău prieten care a început în domeniul tău odată cu tine, dar simți că nu ai să mai reușești niciodată să-l prinzi din urmă. E și vina ta, e și vina companiei în care lucrezi - trece timpul și nu înveți nimic.

Experiența se transformă în lecții bine învățate atunci când organizația reușește să-și îmbogățească oamenii cu noi îndemânări și experiențe, ca rezultat al suplimentării capitalului uman. Deci se întâmplă după ce managementul nu mai vede oamenii ca pe niște costuri, ci ca pe niște investiții, după ce înțelege că cel mai important e capitalul uman. La Facebook se spune așa: „people are leverage”.

Bineînțeles, dacă oamenii se schimbă des în companie, valoarea capitalului uman e redusă, la fel și capacitatea de învățare. Investiția în educarea și instruirea oamenilor pleacă odată cu ei. Învățarea e limitată de capacitatea unei companii de a-și ține oamenii.

Dacă middle-managemenul formează o echipă puternică, dacă lucrează în armonie și comunică suficient, se poate dezvolta un mediu în care oamenii să învețe foarte mult, în fiecare zi. Din păcate, fenomenul este foarte rar, fiind mult mai probabil să întâlnești un grup în care middle-managerii sunt în competiție și nu au niciun fel de ownership legat de produsele companiei.

(Peopleware)

Primele și bonusurile fac mai mult rău decât bine

2011-02-06T23:41:00.001+01:00

Un sistem care este destul de complex și cuprinzător, premiind numeroase micro-moduri de comportament, trimite mesajul că managementul crede că oamenii nu vor munci cum trebuie decât dacă li se recompensează fiecare mic progres.

Un sistem care se concentrează pe reducerea salariilor trimite mesajul că organizația nu valorează și nu respectă contribuția oamenilor săi.

Schemele individuale de recomptensare erodează munca de echipă și încrederea, angajându-i pe oameni într-o competiție cu ceilalți pentru recompensă. Astfel de sisteme nu stimulează dorința de a transmite cunoștințe celorlalți. Astfel de sisteme nu pot stimula grija pentru binele întregii companii.

Citit în

Human Equation (Harvard Business Press)

Bariere în calea (devenirii) unui lider

2011-02-05T00:18:00.001+01:00

From Evernote:

Bariere în calea (devenirii) unui lider

Să nu-și dea seama că leadershipul nu mai este despre el, ci despre ceilalți, despre cum prezența ajută la progrsul celorlalți și despre cum impactul lui trebuie să se întindă și după momentul în care nu mai e prezent
Să uite că a fi lider înseamnă mai mult decât conservarea unei imagini de lider. Uneori, să te comporți ca un lider te împiedică să fii efectiv lider, întocmai cum nevoia de a arăta inteligent stă în calea învățării
Să-i considere pe competitori inamici, deconectându-se de realitate și arătând ridicol în fața celor pe care-i conduc

http://blogs.hbr.org/video/2011/02/whats-holding-you-back.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed:+harvardbusiness+(HBR.org)

Mai bine mor decât să mă schimb

2011-02-02T20:46:00.003+01:00

From Evernote:

Mai bine mor decât să mă schimb

Urăsc schimbarea. Nu eu, ci toți cei din jur. Oamenii urăsc schimbarea.

Când modul de lucru dintr-o companie se schimbă în mod forțat, flăcăul care ținea cel mai bine frâiele vechilor metodologii va deveni un inamic al schimbării pentru că îl împingi să devină din nou novice.

Ai putea crede că Popescu, cel care stă liniștit și acceptă orice îi bagi pe gât, prăjitură sau scaiete, e cel inofensiv. Indiferența e de fapt cea mai rea, iar Popescu, cel care nu întreabă nimic, merge înainte pentru că și leafa lui merge tot într-acolo. Dar Popescu îți sare în ajutor tot la fel de repede precum se răzgândește în privința asta. Ăsta nu e nici primul, nici ultimul său loc de muncă.

Dar nu mai ai timp să te gândești la Popescu, pentru că Georgescu îți sare în cap și se opune militant schimbării, fără a se întreba dacă e bine sau rău. Poate că l-ai scos puțin din zona de confort și a sărit ca ars. El e periculos și va distruge mult pe unde va umbla.

Între Popescu și Georgescu, tu cu cine te aliezi? Păi te aliezi cu Ioneștii, cei care te sprijină, dar te și iau la întrebări. Ionescu Andrei e sceptic, vrea să-i arăți. Ionescu Mihai e observator pasiv, te întreabă cu ce-l ajută pe el schimbarea. Ionescu Ștefan se opune puțin, pentru că e normal să-i fie puțin teamă de schimbare, iar Ionescu Răzvan are un sentiment trecător că-și va pierde din statut. Ce mai încoace și încolo, e clar că Ioneștii te vor asculta și te vor sprijini, deși nu se pot preface că schimbarea le e mare bucurie.

În esență, oamenii nu au suport logic în rezistența la schimbare, opoziția e mai mult emoțională, iar ca să îi încurajezi să se schimbe nu trebuie să condamni vechile căi, ci să le celebrezi și să le explici celor din echipa ta că nu există progres fără schimbare. Dacă nu adopți un mod naiv de a schimba procesele, cum ar fi treci de la o anumită stare de fapt la o alta pur și simplu, obligat-forțat, și mai bine.

Unul dintre modelele care s-au dovedit utile în stabilirea unui alt status-quo este modelul Satir (introdus de Virginia Satir), pe 5 niveluri:

Vechiul status-quo. Aici e cald și bine. Lucrurile certe nu te pot speria; chiar dacă nu-ți convine ceva, măcar știi la ce să te-aștepți, chiar dacă sunt probleme, știi să le rezolvi.
Elementul neprevăzut. Se întâmplă ceva și strică mersul normal al lucrurilor. Un client cere ceva ieșit din comun sau se dorește introducerea unui sistem care să îmbunătățească unele procese, ori se cere atingerea unor obiective mai greu de realizat etc. Prima reacție va fi de rezistență, refuz și negare. E nevoie de o mână de ajutor prin a le explica oamenilor de ce e nevoie să adopte schimbarea.
Haosul. Este iminent. La început totul va părea mai rău decât înainte. Se știe că în mijlocul lucrurilor, totul pare o mare dezordine, dar nu există cale ocolită. Gândul cel mai de ajutor este că sfârșitul suferinței se apropie.
Practică și integrare. Oamenii își dau seama că nu e atât de rău. Pe măsură ce vor descoperi beneficiile schimbării, unul câte unul, vor fi din ce în ce mai liniștiți.
Noul status-quo. Oamenii se află într-o stare de calm, dar ea are o calitate mult mai mare acuma. Sunt alerți și productivi. Cu cât durerea provocată de haos este mai mare, cu atât mai mare va fi și satisfacția atingerii acestui nivel.

Good luck!

(Peopleware)

Porunca nr. 1 - Comentează codul

2011-02-02T20:46:00.002+01:00

From Evernote:

Porunca nr. 1 - Comentează codul

Comentariile trebuie să vină cu informații utile și nu să reia lucruri evidente. Comentariile redundante și inutile pot face mai rău decât lipsa lor.

If the code and the comments do not agree, they are probably both wrong.

Luckily, Python is an excellent language for writing readable programs.

Cere și ți se va da, dacă știi cum să ceri

2011-01-23T18:53:00.001+01:00

Legea reciprocității

Când faci o favoare cuiva, în mintea acelei persoane se instalează un sentiment inconștient de îndatorare, sentiment care lucrează de mii de ani în favoarea progesului societății și care îi face pe oameni să întoarcă favorul. E mai mult de atât, dacă îți este refuzată o rugăminte, același sentiment de îndatorare îl îndeamnă pe omul rugat să accepte o a doua rugăminte, pentru a se revanșa.

Niciodată nu trebuie să rogi pe cineva ceva fără a-i explica de ce ai nevoie de ajutor. Urechile și sufletele oamenilor se deschid ca niște flori în lumină la auzul expresiei pentru că. O rugăminte se face în 3 pași : se pregătește scena („Aș vrea să te rog ceva...”), se dă un motiv („pentru că...”) și se evidențiază faptul că nu e nicio problemă dacă nu poți fi ajutat („dacă nu poți, am să...”)

Cineva spunea că civilizația avansează pe măsură ce se mărește numărul de operații pe care le putem face fără să ne gândim la ele. Oamenii preferă să sară etapa gândirii și a argumentației interioare pentru face ceva, de aceea le e mai ușor dacă știu dinainte unde duc acțiunile pe care le întreprind. Motivele sunt esențiale, mai ales acum când oamenii se exprimă în general laconic - din grabă sau pentru că nu știu cum și de ce ar trebui să se exprime altfel.

Dar să ne întoarcem la favoruri și la faptul că un om este mai împlinit când dă decât atunci când primește, iar sentimentul de îndatorare este un sentiment neplăcut. Mulți dintre noi găsim foarte dezagreabil sentimentul de obligație. Favorurile mici pe care ni le fac alții ne fac să ne revanșăm cu niște daruri mai mari, lucru bine cunoscut de oamenii din vânzări care ne oferă tot felul de testere și cadouri. Dacă vrei să ceri ceva cuiva este bine să începi cu o rugăminte greu de acceptat, urmată de o cerere de amploare mai redusă. A doua cerere va avea șanse foarte mari de a fi acceptată atâta timp cât prima nu este într-atât de ruptă din povești, încât celălalt să creadă că facem un abuz. Adevăratul negiciator știe să facă o primă cerere al cărei refuz va deschide un șir de concesii pe care cel cu care negociază le va face pentru a se revanșa. Tehnica se numește rejection-then-retreat.

E mai ușor să reziști la început, decât la sfârșit.

(Leonardo da Vinci)

Din Influence

Influence - cum să convingi pe oricine, de orice

2011-01-23T16:44:00.001+01:00

Știu că dacă dau, voi primi. Dacă voi face o favoare, ea se va întoarce. Nu mereu, aproape mereu.

Știu că cei mai mulți oameni cred cu tărie în argumentele și deciziile lor, chiar dacă și-au dat seama la un moment dat că nu sunt corecte.

Știu că a gândi și a construi raționamente înainte de a lua o decizie este o corvoadă, iar oamenii vor alege adesea să facă ce face majoritatea.

Știu că oamenii îmi dau mai mult dacă mă plac - de fapt, e la mintea cocoșului. Dar de ce ajung ei să mă placă? Pentru că arăt bine, pentru că mă asociază cu sentimente plăcute, pentru că sunt asemenea lor, pentru că știu să le vorbesc frumos despre ei, pentru că sunt gata să fiu alături de ei și pentru că am simțul umorului.

Știu că cei mai mulți iau de bun ceea ce le spune un expert, fără să treacă lucrurile prin prisma propriei rațiuni.

Știu că oamenii plâng dacă se închide robinetul cu orice. Cu alte cuvinte, oamenii își doresc mult lucrurile pe care nu le mai pot avea.

Știu că opțiunea de pilot automat cu care vine mintea noastră ne ajută adesea într-o lume ocupată, a vitezei și a abundenței, dar uneori ne poate duce prin bălării.

Înainte de a vrea să știu cum să conving pe oricine de orice, îmi doresc să-mi dau seama când sunt manipulată în dezinteresul meu, să scap de mânerele pe care le reprezintă vulnerabilitățile mele și să gândesc rațional. Iar amenințările nu vin de la oameni normali, ci de la oameni instruiți în sensul ăsta - vânzători, distribuitori, oameni care fac publicitate și așa mai departe.

Sunt fericită că am citit această carte. Am fost surprinsă să-mi dau seama că eu însumi am căzut în plasa propriei impulsivități și am ales de atâtea ori fără să gândesc. Nu îmi imaginam că voi ajunge curând să citesc o carte de marketing și/sau psihologie, de aceea îi sunt extrem de recunoscătoare prietenului care mi-a recomandat-o.

Mulțumesc, T.!

O recomand și eu tuturor, indiferent de profesie - managerilor, celor care se ocupă cu marketingul, părinților, colegilor de serviciu, tuturor. Este o carte care se citește ușor, este educativă, densă și argumentată. Descrie armele convingerii și cum să ne ferim de ele.

Cartea: Influence (The Psychology of Persuasion) de Robert Cialdini - 336pag.

Amazon: http://www.amazon.com/Influence-Psychology-Persuasion-Robert-Cialdini/dp/0688128165/ref=cm_cr_pr_product_top

Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Influence:_Science_and_Practice

2011-01-23T16:43:00.001+01:00

Știu că dacă dau, voi primi. Dacă voi face o favoare, ea se va întoarce. Nu mereu, aproape mereu.

Știu că cei mai mulți oameni cred cu tărie în argumentele și deciziile lor, chiar dacă și-au dat seama la un moment dat că nu sunt corecte.

Știu că a gândi și a construi raționamente înainte de a lua o decizie este o corvoadă, iar oamenii vor alege adesea să facă ce face majoritatea.

Știu că cei mai mulți iau de bun ceea ce le spune un expert, fără să treacă lucrurile prin prisma propriei rațiuni.

Știu că oamenii plâng dacă se închide robinetul cu orice. Cu alte cuvinte, oamenii își doresc mult lucrurile pe care nu le mai pot avea.

Știu că opțiunea de pilot automat cu care vine mintea noastră ne ajută adesea într-o lume ocupată, a vitezei și a abundenței, dar uneori ne poate duce prin bălării.

Mulțumesc, T.!

Cartea: Influence (The Psychology of Persuasion) de Robert Cialdini - 336pag.

Amazon: http://www.amazon.com/Influence-Psychology-Persuasion-Robert-Cialdini/dp/0688128165/ref=cm_cr_pr_product_top

Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Influence:_Science_and_Practice

Competiția (Peopleware)

2011-01-20T13:05:00.001+01:00

În interiorul unei echipe bine sudate, face parte din munca oamenilor să se învețe și să se ajute unii pe alții. Coachingul este un factor important în interacțiunile cu succes din echipă, deoarece oferă simultan coordonare, dezvoltare personală, sentimente de gratitudine.

Competiția internă face coachingul imposibil. De aceea, unele acțiuni pot distruge legăturile dintr-o echipă performantă: reviewurile de performanță individuale, managementul pe obiective (MBO), premiile, bonusurile individuale pentru perforrmanță. E la fel de rău dacă managerul începe să laude un angajat pentru merite extraordinare în fața colegilor de echipă.

Pe scurt, orice acțiune care premiază diferit membrii echipei va stârni competiția între angajați.

În sport, echipa poate câștiga chiar dacă unul dintre membri a eșuat.

În business, succesul individului și succesul echipei reprezintă unul și același lucru - nu are nicio importanță succesul unui individ, dacă echipa eșuează.

(Peopleware)

In calea formarii unei echipe de succes

2011-01-18T23:44:00.001+01:00

Îți dai seama că se încheagă o echipă de succes atunci când membrii ei încearcă să se deosebească de restul prin adopția unor standarde de lucru mai ridicate.

Accesoriile motivaționale despre Calitate, Loialitate, Leadership, Cooperare etc. sunt nocive într-o organizație sănătoasă. Îi fac pe oameni să creadă că posterele sunt singurele modalități prin care managerii încearcă să-i motiveze.

Overtimeul generalizat poate să distrugă echipele de succes și inhibă productivitatea pe termen lung.

Electroni liberi. Haos si ordine. (Peopleware)

2011-01-18T18:45:00.001+01:00

Un freelancer poate lucra când dorește, dacă dorește; are mai multă libertate, timp liber, putere de a alege, se distrează mai mult și, adesea, câștigă mai mult.

Companiile trebuie să găsească o metodă de a oferi un mediu de lucru astfel încât oamenii lor să nu devină freelanceri.

Un manager bun știe să găsească spiritele cheie, cele care dețin amestecul ideal de perspectivă și maturitate pentru a le lăsa mai multa libertate decât altor angajați. El știe că nu poate forța direcția acestor electroni naturalmente liberi, pentru că ei au ajuns în acel punct în care direcția lor coincide negreșit cu interesul organizației, mai mult decât orice direcție care le-ar putea fi impusă. E timpul să se dea laoparte din calea lor.

(Peopleware)

De ce au investit in Groupon

2011-01-12T15:12:00.001+01:00

Pe scurt, pentru modul eficient de folosiere a datelor și statisticii pentru îmbunătățirea ofertelor - ocazii valoroase pentru clienții persoane fizice și sugestii pentru ofertanți, cu privire la nevoile clienților, perioadele de cerere scăzută/mare pentru anumite produse etc.

Groupon is targeting a market that is huge and broken.

Our discussion was data rich, unusually so. The team had a clear point of view on the consumer and merchant experience, as well as the key drivers of the business.

Groupon’s technology is there, just not where people usually look for it (on the website, which is visible to consumers). Instead, that technology lies deep in Groupon’s databases.

Se pare că statistica / strângerea și manipularea a ajuns să fie arma, bucuria celor de succes. O au cu toții, o folosesc puțini.

Așadar, dashboard everything!

E distractiv să lucrez aici - ba haos, ba ordine. Despre haosul care aduce productivitate.

2011-01-12T12:17:00.001+01:00

A fost odată, că de n-ar fi fost nu s-ar povesti, un manager care organiza mese de prânz pe neașteptat pentru oamenii lui. Într-o zi, a coborât în oraș și s-a întors cu un vânzător ambulant de hot-dogi, cu tot cu căruciorul lui, cu ketchupul și muștarul din dotare.

Se spune că atunci când apare și dezordinea într-o organizație de obicei liniștită, revine senzația de prospețime și crește productivitatea.

Sunt binevenite, în sensul ăsta, proiectele pilot - să încerci o tehnică nouă, dar numai una per proiect pilot. Chiar dacă pare ineficient la început, efectul Hawthorne își va face simțită apariția în productivitate.

Brainstormingurile sunt și ele un element care creează un haos productiv, daca nu se întâmplă prea des. E bine să se pună accentul pe cantitatea ideilor, nu pe calitatea lor. Ideile nu trebuie evaluate in timpul brainstorming-ului - faza de evaluare trebuie să aibă loc ulterior, iar comentariile negative cu privire la ideile expuse trebuie descurajate. Dacă flowul ideilor scade, trebuie recurs la gândirea analogică (În ce mod rezolvă natura astfel de probleme?), inversiunea (Cum am rezolva situația opusă?) și imersiunea (Cum ne-am putea transpune noi înșine în problemă ?)

De asemenea, war games - simularea unor competiții interne cu seturi de probleme propuse și compararea statistică a rezulatatelor, pot evalua atât punctele forte sau slabe ale angajaților, cât și pe cele ale companiei. Sunt și mai eficiente dacă programatorii sunt organizați echipe. Pe cât de benefice și motivante pentru angajați, pe atât de costisitoare - trebuie asigurare mesele, trebuie gândite problemele / subproiectele astfel încât timpul de rezolvare să corespundă timpului alocat, să aibă milestoneuri și checkpointuri.

Foarte mulți, printre care și facebook, organizeaza hackathons - se adună într-o seară și încep să programeze cu frigiderul plin de Red Bull și hamburgeri, cu scopul de a transforma o idee interesantă, nice-to-have, într-un feature real pe site, până a doua zi dimineață. De obicei sunt inițiate de unul dintre programatori, care se va ocupa și cu aducerea mâncării pentru cei care vor să participe.

Iată și un exemplu din Peopleware.

În rest, lumea este fericită când apar ocazii de training, când pot ieși din birou împreună cu colegii pentru recreere, excursii, conferințe, training.

[ Facebook ] Valoarea estimata a crescut de 10 000 de ori în 5 ani

2011-01-11T14:41:00.001+01:00

Adică de la 5 milioane de dolari la 50 de miliarde.

Graficul e puțin turtit, dar rămâne relevant.

http://tctechcrunch.files.wordpress.com/2011/01/facebookgraph-r7big.jpg

De aici: http://feedproxy.google.com/~r/Techcrunch/~3/ZuoqSzZQH9s/

Evernote – un alt creier al meu și unul dintre cei mai buni prieteni

2011-01-08T13:36:00.001+01:00

Nu fac aproape niciodată backup pentru documente. Deși e încă e instabil, the cloud mi se pare soluția perfectă păstratul datelor personale. Cu alte cuvinte, cei de la facebook fac cu siguranță backup fotografiilor mele. Mi-e greu să cred că, în această viață, facebook se poate duce de râpă cu tot cu ele.

Acum un an am descoperit Evernote, o aplicație de luat notițe care venisepreinstalată pe laptopul meu și, ca orice utilizator care o folosește cel puțin două luni, nu am mai renunțat la ea.

Țin în Evernote rezumatele tuturor cărților pe care le citesc, liste de cumpărături, liste de priorități, chiar și New Year's Resolution, iar tot ce scriu pe blogul ăsta e scris mai întâi în Evernote și apoi trimis prin e-mail aici.

Caietele mele se află simultan pe calculatorul meu și undeva pe internet, de unde le pot recupera oricând ca să le folosec pe alt dispozitiv.

Prietenii mei au început și ei să folosească Evernote și, mai nou, avem caiete comune. Unul dintre ei și-a luat un abonament premium fără să citească ce avantaje îi aduce. M-a amuzat pe moment, apoi am aflat că e un obicei al celor care folosesc Evernote - nu cumpără un abonament premium pentru vreun feature anume, ci pur și simplu pentru că aplicația le place foarte mult. Adevărul este că și eu am vrut să cumpăr abonamentul premium, deși nu aș fi depășit niciodată limita de spațiu dată de contul gratuit; n-a fost nevoie pentru că îl aveam deja, dintr-un motiv pe care încă nu l-am aflat. E clar că cineva de la Evernote, sau altcineva, mă iubește, iar dragostea e reciprocă.

Încă ceva, se pare că și CEO-ul Evernote, Phil Libin urmează același model modern de a avea succes - spune că „dacă înființezi o companie pentru a face bani, vei eșua. Important este să-i faci pe oameni mai fericiți, să aduci valoare în viața lor. Iar rata procentuală de conversie nu are nicio importanță. Contează numărul total, nu procentul. Dacă ajungi să faci fericiți un miliard de oameni, e suficient ca unul din 100 să fie convertit la un cont premium.”

Long live Evernote!

Chimia formarii echipelor

2010-12-27T21:13:00.001+01:00

La un moment dat, un manager de la Xerox a aflat că unii dintre angajați călătoresc cu avionul la clasa economică. Le-a trimis un e-mail în care le spunea așa: Xerox este o companie de primă clasă, iar angajații ei ar trebui să călătorească în consecință.

Într-o organizație sănătoasă, trebuie să existe un sentiment de apartenență la elită. Oamenii au nevoie să se simtă unici. Ei oricum sunt unici și se vor revolta dacă nu sunt tratați astfel.

Un lider trebuie să reușească să-i facă pe toți să tragă în aceeași direcție și inspiră un obiectiv fiecărei echipe astfel încât nici el, nici altcineva să nu-i poată opri din atingerea lui. El construiește un cult al calității, după principiul că produsele trebuie să conțină toate funcționalitățile promise, în mod complet și util. Chiar dacă pe termen scurt nu se justifică lucrul în sensul unui nivel calitativ superior, pe termen lung e de bun augur, pentru că oamenii nu vorbesc despre produsele livrate la timp sau rapid, ci despre produsele de calitate.

De asemenea, un lider care nu este LINO va permite și va înguraja diversitatea, va păstra și va proteja echipele de succes, neuitând vreodată căun manager nu poate face parte din echipă, pentru că echipele sunt oameni care se consideră egali și funcționează ca atare. Cu alte cuvinte, managerul trebuie să ofere o direcție strategică, nu una tactică, pentru că în cele mai bune echipe membrii ei preiau conducerea pe rând, în funcție de punctele forte are fiecăruia: o echipă este structurată ca o rețea, nu ca o ierarhie.

Strategia Open Kimono - Încrederea în oameni produce mult mai mult decât lipsa ei (Peopleware)

2010-12-24T16:13:00.001+01:00

Unii oameni nu pot face parte dintr-o echipă - sunt singuratici și vor fi așa mereu, nu trebuie blamați; cei mai mulți, totuși, sunt compuși din substanțe capabile să reacționeze pentru formarea unor echipe închegate, iar managerii lor pot fi buni catalizatori. Nu este vorba despre managerii care se uită peste umărul angajaților, ci despre cei care au încredere în munca oamenilor pe care ei înșiși i-au desemnat să aibă poziții cheie. Acești manageri adoptă strategia de open kimono - nu încearcă să se apere de angajați, pentru că, deși e normal să încerci să te aperi de incompetența propriilor angajați, poți trăi cu această teamă numai când tu i-ai ales incompetenți. Ideea că angajații sau colegii tăi dețin expertiza în domeniul lor, că nu poți ști mai multe lucruri decât ei face parte din open kimono și din expertiza în management, totodată. În același timp, oamenii vor recunoaște expertiza conducătorilor lor în management și în alte domenii, acceptându-i ca manageri, în mod natural.

Managerii catalizator știu că este posibil să producă ceva de succes chiar dacă la început ei nu au încredere în acel produs, pe când inginerii au încredere și vor lăsa echipa să se lucreze uneori izolat de restul companiei - într-o sală de conferințe, la cineva acasă ori într-o stațiune, pentru a-i da autonomie, pentru a o feri de întreruperi și pentru a încuraja întărirea legăturilor din echipă

Povestea unui experiment

O companie a lansat intern o licitație pentru toate proiectele sale. Oamenii trebuia să se organizeze singuri în echipe și să liciteze pentru proiecte. Criteriile de selecție a unei echipe pentru un proiect erau potrivirea oamenilor cu obiectivele proiectului, capacitatea lor de a se completa unii pe alți și faptul că dezordinea creată în efectuarea unor sarcini nelegate de acel proiect trebuia să fie cât mai mică. Surpriza a fost că oamenii s-au împărțit cu succes în echipe, iar proiectele au fost licitate în totalitate, deși se credea inițial că se vor licita numai cele care par foarte interesante.

Concluzia este că încrederea în oameni aduce o răsplată care justifică fără echivoc riscul aparent de care este însoțită, fiindcă nu degeaba spunea Goethe:

Tratează-l pe om așa cum este și va rămâne așa cum este.

Tratează-l pe om așa cum poate să fie și ar trebui să fie, iar el va deveni ceea ce poate să fie și ar trebui să fie.

LINO - Lider numai cu numele

2010-12-21T10:42:00.001+01:00

Acesta este caietul meu de notițe în care scriu un nou termen:

LINO - Leader In Name Only

Ca să fii un lider de succes, trebuie să fii aggressive learner. Ca să nu fii un LINO trebuie:

să fii deschis

să fii integru

să fii umil

să ai o viziune asupra prezentului și a viitorului

să poți face previziuni optimiste

să folosești corect autoritatea

să înțelegi obiectivele personale și obiectivele organizaționale

Curiozitatea unui lider trebuie să depășească frontierele naționalității și ale uniformității prin călătorii, cunoașterea altor culturi și formarea unor echipe cât mai diversificate. Mulți ar putea spune că nu se pune așa problema în companiile mici, care nu au renume internațional sau care dezvoltă afaceri locale. Dacă spui asta, nu ești capabil să legi relații de afaceri internaționale. George Haber, unul dintre cei mai de succes români din Silicon Valley,spunea:

talentul în România e excepțional, dar lipsesc oamenii de business care să aibă o viziune globală

Deci nu este suficient să călătorești și să citești, trebuie să renunți lamenținerea uniformității în echipele cu care lucrezi: că e alb sau negru, homosexual sau nu, coleric sau flegmatic, că știe spaniolă și germană sau doar limba engleză, că a trăit într-un orășel mic de provincie sau a călătorit mult prin Europa, dacă sunt suficient de cultivați și aleși să fie la fel de inteligenți sau mai inteligenți decât tine, oamenii cu care lucrezi trebuie să-ți ofere informații valoroase despre clienții pentru care produci, iar inovația are șanse mai mari să aibă loc într-o echipă care nu gândește convențional.

Finalmente, un lider știe că angajații lui merg acasă după serviciu, iar fericirea lor de după program se reflectă în rezultatele muncii. Pe de altă parte, angajații au obligația de a-și informa liderii despre nevoile lor personale, înainte de a-și căuta un alt loc de muncă pentru că nu găsesc sprijin când au nevoie.

Cunoștințele tale sunt oamenii pe care-i cunoști, nu lucrurile pe care le știi (What you know is who you know)

2010-12-21T02:04:00.001+01:00

Un prieten îmi spunea la un moment dat că nu vrea să-și termine al doilea an de master - a avut suficient succes până acum, a ajuns să lucreze pentru siteurile din top 3 Alexa, stabilindu-se de curând la cel de pe primul loc. Cu toate astea, nu l-a întrebat nimeni de școală și e convins că nu-l va întreba nici de acum. „Important pentru mine este să-mi fac cunoștine, uite - oameni precum Bret”. Ceea ce știi sunt, de fapt, oamenii pe care-i cunoști - fiecare dintre ei e demn de o pagină pe Wikipedia, asta e clar, indiferent dacă numele lor se leagă de companii cunoscute de aproape orice muritor sau nu. Pentru evoluția remarcabilă a carierei noastre, trebuie să ne construim și să ne întreținem rețeaua de cunoștințe în trei direcții: operațional, personal și strategic.

La nivel operațional, rețeaua constă în oameni cu care ne finalizăm sarcinile zilnice, oamenii din companie, cu care lucrăm direct - e un tip de rețea sinonim cu poziția de manager.

La nivel personal, nu trebuie să neglijăm întâlnirile și discuțiile cu oamenii care ne-au fost colegi, cu prietenii mai vechi și așa mai departe, pe care avem tendința de a-i neglija, pentru că putem să ne facem munca de zi cu zi și fără ei, uitând că ne vom întoarce acolo dacă vrem să ne schimbăm cariera sau să ne evaluăm în raport cu cei cu care am împărțit o parte din drum.

La nivel strategic, rețeaua de cunoștințe înseamnă covalență, înseamnă a pune în comun experiență și idei pentru a construi companii, echipe și produse cât mai bune. Pe cât de important este acest nivel, pe atât de neglijat - prețul unui MBA este cel mai bine justificat de faptul că sprijină legături la nivel strategic, care trec hotarele vârstei, ale profesiei și ale naționalității. Pe lângă faptul că pare o pierdere de timp pe termen scurt, cei mai mulți au impresia că acest lucru are aparente finalități meschine - folosirea oamenilor. Însă ce înseamnă a fi manager, decât a înlocui execuția personală a diferitelor sarcini cu îndeplinirea obiectivelor prin intermediul altor oameni. Nu se cuvine să uiți că prima regulă este regula de aur, a reciprocității - trebuie să întâmpini prompt nevoile cunoștințelor tale, să împarți cu ele atât riscurile, cât și premiile.

What you know is who you know!

Ce-ți oferă un utilizator în schimbul unui serviciu web gratuit?

2010-12-20T21:10:00.001+01:00

Informație. De fiecare dată când un om scrie un articol aici, sau adaugă un prieten pe facebook, sau scrie un review pe emag.ro. De fiecare dată când adaugă un tag unui post sau include un link într-un articol, dacă mai oferă și câteva explicații, utilizatorul care folosește un serviciu gratuit oferă date sistemului pe care le folosește. Sistemul se poate folosi de datele astea pentru aextrage cunoștințe, lucruri de valoare din care să scoată bani.

Yahoo! se aude tot mai stins. De ce?

2010-12-20T20:56:00.001+01:00

Zilele trecute s-a auzit că Yahoo! va închide Delicious. Nu-l vor închide, îi „vor găsi o altă casă”. Cu ocazia acestor zvonuri negre, s-a ajuns să se discute în general despre lipsa de succes a achizițiilor făcute de Yahoo!, al cărui declin a început acum mult timp, prin 1999. Ideea principală a acestui declin este faptul că în ciuda faptului că și-a permis o creștere neorganică mare, nu a reușit să-și aducă angajații spre urmărirea aceluiași corporate goal, niciun scop prea înalt, niciun set de idealuri rezistente, niciun fel de viziune despre cum poate schimba lumea. Cu alte cuvinte, a urmărit să câștige superioritate prin vânarea unui avantaj competitiv pe termen scurt. Dar secolul al 21lea este despre a însemna ceva, a avea un scop, a conta: significance, meaning, mattering.

A eșuat la scalarea ambiției.

Cheia succesului

2010-12-20T13:54:00.001+01:00

Așa învățăm: dând cu capul de necunoscut și explorând necunoscutul din punctul acela spune Peter Bregman, probabil autorul meu preferat de pe Harvard Business Review, într-un talk de la Tedx. E greu de crezut că acest om a fost refuzat de trei ori când a aplicat la cursul de Creative Writing de la Princeton.

Singura cale de a învăța este să renunțăm la a mai sta vreodată cu mâinile pe urechi ca să nu auzim lucruri care s-ar putea să ne doară. Zona de confort și zona de potențial maxim nu coincid niciodată, trebuie să alegi mereu între a înota în ape limpezi și liniștite și a ne trăi viața la potențial maxim. După cum spunea și Rilke:

Pe acel om nu-l tentează să câștige;

El crește astfel: fiind înfrânt, în mod decisiv

de ființe mereu mai mărețe.

Așa cum îmi spunea M. la patinoar - ca să crești trebuie să fii pregătită să cazi, altfel nu înveți lucruri noi. Dacă nu vrei să cazi, nu te dai! Și nu spune nimeni că e ușor. Nu trebuie să-ți placă treptele pe care le ai de urcat, trebuie doar să le urci.

Iar când vrem să ne acoperim urechile, când ni se spune ceva care ne scoate din zona de confort, avem tendința de a face lucruri astfel încât să uităm - unii își verifică e-mailul, unii se fac pur și simplu că nu au auzit - eu adopt o atitudine defensivă și merg mai departe. E la fel ca și cum m-aș preface că nu aud, e la fel de rău.

Ce nu te omoară, te face mai puternic.

Am învățat cele mai multe lucruri eșuând.

Noutăți de la Facebook - Înregistrarea pe site cu datele din Facebook.com

2010-12-17T20:47:00.001+01:00

De astăzi, site-urile pot implementa această nouă funcționalitate pe paginile lor de înregistrare, pentru a-l scuti pe utilizatorul nou de completarea manuală a formularului de înregistrare de pe site. .

Se implementeaza printr-un iframe care va afișa un formular cu datele disponibile în contul de pe facebook precompletate. De la acesta putem cere informațiile pe care le dorim - le vom obține efectiv numai după ce utilizatorul dă click pe „Register” din iframe.

Formularului i se pot adăuga oricâte câmpuri se dorește, deci putem prelua mai multe informații decât cele disponibile în contul de facebook: de exemplu, ultima carte citită sau răspunsuri la câteva întrebări.

Ce este și mai interesant este că acest formultar funcționează și dacă utilizatorul nu este logat pe facebook.

După trimitere, instrumentul va întoarce datele completare de utilizator, fără să încerce să-l înregistreze și pe facebook.

Iar acesta este numai unul dintre pluginurile oferite de facebook pentru celelalte siteuri.

Google Maps 5 are hărți 3D și navigare offline

2010-12-16T22:12:00.001+01:00

Noul Google Maps ține hărțile în format vectorial - nu mai afișează o mulțime statică de pixeli, ci calculează imaginile înainte de a le afișa. Astfel, este posibilă vederea 3D a hărților, este mult mai rapid și, ce e cu adevărat minunat, face posibilă navigarea când nu avem conexiune la internet. Funcționalitățile merg pe Android 2.0+ și telefoane cu ecran tactil.

Dezvoltarea aplicațiilor web mobile - sfaturi de la profesioniști

2010-12-16T16:06:00.001+01:00

Pentru că mobile web este în plină ascensiune, oameni de la Google, HP, Deutsche Telekom, AT&T, France Telecom, Opera, Vodafone ș.a.m.d. s-au reunit și au publicat un set de practici recomandate pentru dezvoltarea aplicațiilor web mobile, în numele W3C.

Ni se recomandă să ne folosim de abilitățile diferitelor dispozitive mobile, să respectăm standardele pentru maximizarea interoperabilității, să evităm ferestrele de tip pop-up tabelele imbricate, spațierea prin imagini, folosirea cookieurilor și, în general, să fim conștienți de limitările dispozitivelor cu ecran mic și de costul serviciilor de date.

Trebuie să facem economie de culori, linkuri, imagini, fonturi, stiluri CSS, auto-refreshuri și conținut pe care utilizatorul nu l-a cerut, astfel încât pachetul de biți să fie cât mai redus. În schimb trebuie să fim generoși cu logica aplicației și a formularelor, cu valorile implicite - utilizatorul trebuie să aibă cât mai puțin de scris.

Trebuie să ne gândim la utilizator și să-i oferim pagini cu titluri scurte și consistente în care primează conținutul relevant.

Succesul naște succes

2010-12-15T22:54:00.001+01:00

From Evernote:

Succesul naște succes

Succesul generează o armonie productivă care se va auto-reproduce. Nu este numai cazul succesului unui proiect, putem constata aceleași efecte dacă cei chemați să gătească împreună o cină duc sarcina la îndeplinire cu succes.

Cei mai buni manageri vor oferi oamenilor ocazii frecvente să se bucure de succes împreună, prin mici sub-proiecte pilot, demonstrații, prezentări, simulări etc.

Este important ca în aceste succesuri să nu fie evidentă participarea managementului.

Success breeds success!

Peopleware

Cum faci sa nu ai echipe de succes in companie. Reteta de echipocid [Peopleware] @blog

2010-12-13T18:16:00.001+01:00

Ca manager, nu poți avea un rol determinant în formarea echipelor de succes, poți doar să speri. În schimb există o rețetă prin care te poți asigura că minunatul fenomen nu va avea loc.

Rețetă pentru Teamicid

Managementul defensiv. Este un normal să ai tendința de a te proteja de incompetența propriilor angajați, dar odată ce ai pornit la drum cu o echipă de oameni, trebuie să ai încredere în iei. Orice decizie pe care o iei împotriva dorinței lor va înrăutăți atmosfera în companie. Nu există un inhibitor mai mare decât neîncrederea în formarea echipelor productive, iar ideea că oamenii au dreptul la autonomie atât timp cât muncesc fără greșeală înseamnă, de fapt, că autonomia nu există. Dreptul de a greși este ceea ce-l face pe un om cu adevărat liber.
Birocrația. Metodologiile și hârțogăraia trebuie reduse la minimum.
Separarea spațială.
Fragmentarea timpului. Oamenii ar trebui sa aparțină unui număr minim de grupuri de lucru. Dacă un om este inclus în patru grupuri de lucru, el va trebui să aibă grijă de un număr de interacțiuni de 4 ori mai mare. Nimeni nu poate face parte din mai multe echipe jeleu.
Sacrificarea calității produsului. Nimeni nu vorbește despre produse de calitate redusă, ci despre produse al căror cost a fost redus. Această metodă distruge încrederea în sine a celui care construiește produsul. Membrii unei echipe care livrează un produs șchiop se pot privi cu greu în ochi și vor încerca să se separe unii de alții și să se ocupe de lucruri de calitate mai mare.
Deadlineuri nejustificate și ordonate. Un deadline strâns, dar posibil constituie o provocare agreată de oamenii pasionați, însă deadlineurile de genul „trebuie să terminați proiectul X până pe 23 februarie / altă dată imposibilă” fară argumente solide nu vor face decât să demotiveze echipa, pe lângă faptul că nu vor funcționa.

Peopleware – de Tom DeMarco & Timothy
Lister – este o carte foarte populară despre proiecte software şi echipe
productive, despre programatori productivi, cultură organizațională,
instruire în companii, managementul echipelor de succes și modelarea
resurselor umane.

Mai am o singură dorință

2010-12-13T17:23:00.001+01:00

Linkurile trimise prin Yahoo Messenger, e-mail, Google Reader, Facebook etc. nu vor beneficia de niciun feedback de la mine dacă nu sunt însoțite de un minimum de conținut propriu. N numai că nu-mi voi exprima părerea despre el, dar nu voi da niciodată click pe un link dacă cel care mi l-a trimis nu-și poate exprima părerea despre el în mai mult de două cuvinte, cu excepția celor mai apropiați dintre prietenii mei - se pot număra pe degetele de la mâini.

Blogging de succes - sugestii [Studiu]

2010-12-11T13:56:00.001+01:00

Conform studiilor, 80% dintre utilizatorii de internet citesc bloguri zilnic.

Cele mai bine vandute subiecte sunt sexul si pozitivismul, urmate de subiectele despre educatie, locul de munca si media. Trebuie sa vorbesti in numele tau, nu despre tine.

Articolele insotite de continut video au sanse mai mari sa fie retransmise prin facebook, si, dimpotriva, sanse scazute sa fie retransmise pe twitter.

Pe de alta parte, continutul video genereaza mult mai putine comentarii decat continutul fotografic, deci cu video obtii linkuri, cu fotografii obtii comentarii.

Cele mai citite articole sunt cele care exprima opinia personala. Daca au subiect evenimente apropiate cronologic de momentul scrierii, au sanse majore sa fie retransmise prin linkuri.

Cele mai comentate articole sunt cele care ofera ceva cititorului: vorbesc despre donatii, daruri, evenimente, produse, locuri de munca, bani si interviuri.

Stai departe de jargonul tehnic exagerat.

Incearca sa nu plictisesti.

Gramatica si punctuatia sunt importante pentru fidelizarea cititorilor. Trebuie gasit un echilibru intre lungimea cuvintelor si a propozitiilor. Verbele si substantivele obtin mult mai multe linkuri decat adjectivele si adverbele. Asta inseamna ca trebuie sa fii concis, la obiect, direct, cat mai putin descriptiv, cat mai mult narativ. Scrie simplu, cu un limbaj normal.

Cei mai multi oameni citesc intre 5 si 10 bloguri si aproape la fel de multi citesc pana la 50 de bloguri.

Trebuie sa te feresti sa spui lucruri pe care altii le-au spus deja.

Blogurile sunt cel mai citite si mai comentate dimineata, deci publica devreme. In schimb, retransmite likuri din blogul tau dupa amiaza, cand intra majoritatea oamenilor pe facebook si twitter.

Publica in timpul saptamanii - zilele cu cei mai multi cititori sunt Luni si Joi. In weekend, cititorii au alte lucruri de facut, acum au timp sa comenteze - numarul comentariilor este mai mare in weekend.

Cu cat publici mai des, cu atat vei avea un succes mai mare.

Iata si prezentarea.

The Black Team sau despre devotament pentru profesie [Peopleware]

2010-12-10T17:39:00.001+01:00

De data asta nu e vorba despre o echipa de programatori. Este vorba despre o echipa de testeri, o echipa de succes din anii 60, la IBM. Pentru ca softwareul livrat avea prea multe defecte, s-au luat cei mai productivi testeri si s-a infiintat o echipa - mai buna decat oricare alta. Se mandreau ca sunt echipa de elita, astfel incat si-au cultivat imaginea unor eroi negativi, imbracandu-se in negru, purtand mustata. Si-au pus numele The Black Team (Echipa neagra) si radeau zgomotos de fiecare data cand gaseau un bug. Programatorilor le venea sa planga in momentul in care ajungeau in fata lor. Poate e exagerat, dar se spune ca simteau mai mult decat respect, simteau ca le e teama de ei.

Echipa se regenera. Cand pleca unul dintre ei, se alegea unul dintre multii candidati pentru locul ramas liber. Bineinteles, erau destui ingineri printre acestia.

Pana la urma, aici nu este vorba despre industria de dezvoltare de software. Este vorba despre o echipa de oameni care au dat totul pentru munca lor, distrandu-se si simtindu-se admirati in acelasi timp. Cele mai grele probleme pot fi rezolvate imediat de cativa oameni dedicati!

[Peopleware – de Tom DeMarco & Timothy Lister – este o carte foarte populară despre proiecte software şi echipe productive, despre programatori productivi, cultură organizațională, instruire în companii, managementul echipelor de succes și modelarea resurselor umane.]

Tumblr down pentru cateva ore @notes

2010-12-08T14:37:00.001+01:00

Autorii celor aprox. 11 milioane de bloguri de pe tumblr.com s-au îngrijorat puțin în acest weekend, pentru ca siteul a fost indisponibil în urma căderii unui cluster de baze de date. Au tratat situația într-un mod relativ transparent.

Update: De la o suma de biti la o suma de principii [GRAFIC]

2010-12-07T18:18:00.001+01:00

From Evernote:

Update: De la o suma de biti la o suma de principii [GRAFIC]

Nu este suficient să mergem pe drumul date - teorii, pentru că există riscul unui false positive . Teoria trebuie verificata pe datele din viitor şi integrată / testată în continuu.

De la o suma de biti la o suma de principii [GRAFIC]

2010-12-07T17:23:00.001+01:00

From Evernote:

De la o suma de biti la o suma de principii [GRAFIC]

Adesea ne oprim la jumătatea drumului, sau mai devreme.

Este uşor să aduni date, trebuie doar sa vrei. De fapt, chiar daca nu mergi nicaieri după ele, datele, ca si ideile vor veni la tine.

În internet, mulţi nu ajungem nici aici. Dezvoltăm, dezvoltăm, dezvoltăm, dar nu masuram feedbackul decat cu instrumente generaliste precum Google Analytics sau Trafic.ro. E destul de dificil, folosindu-le pe acestea, să ne dăm seama de modul în care contribuie o nouă funcţionalitate la creşterea siteului. Nu e numai asta - am aflat acum câteva zile, într-o prezentare, că în România se face foarte puţin customer support.

Din multitudinea de biţi cu care suntem bombardaţi trebuie să articulăm enunţuri cu sens. Trebuie să conectăm punctele pentru a ajunge să ne formăm o bază de cunoştinţe pe care succesul le va transforma în înţelepciunea pe cei novice o aşteaptă cu braţele deschise.

Creierul scapă repede de datele nefolosite. Apoi reia ce i-a rămas util şi generalizează, sistematizează. Rămân cunoştinţele - la unii mai multe, la unii mai puţine. Uneori, rămâne şi puţină înţelepciune. Poate mai multă, la cei harnici care nu se opresc la a structura, interpreta şi evalua.

http://www.informationisbeautiful.net/2010/data-information-knowledge-wisdom/

Manifestul agilităţii ( Agile Software Development )

2010-12-02T20:30:00.001+01:00

From Evernote:

Manifestul agilităţii ( Agile Software Development )

Vom urma următoarele principii:

Prioritatea noastră este să ne mulţumim clientul prin a-i oferi devreme şi continuu software de bună calitate
Primim cu braţele deschise modificarea cerinţelor, chiar şi foarte târziu în procesul de dezvoltare. Procesele Agile susţin modificările în avantajul competitiv al clientului
Livrăm software funcţional frecvent, la câteva săptămâni sau câteva luni, preferând iteraţiile mai dese
Responsabilii de deciziile de business şi developerii trebuie să lucreze împreună la proiect, zilnic
Proiectele se vor construi în jurul unor oameni motivaţi. Aceştia vor avea mediul şi sprijinul necesar, pe lângă încrederea că pot să finalizeze ce li s-a cerut
Cea mai eficientă metodă de a obţine informaţii pentru şi în cadrul echipei de dezvoltare este conversaţia directă, faţă în faţă
Faptul că softwareul este funcţional este prima măsură a progresului
Procesele Agile promovează dezvoltarea susţinută. Sponsorii, developerii şi utilizatorii trebuie să poată menţine un ritm constant un timp nedefinit.
Atenţia continuă la excelenţa tehnică şi de proiectare măresc agilitatea
Cele mai bune arhitecturi, cerinţe şi proiecte sunt cele venite de la echipe care se organizează singure
La intervale regulate, echipa trebuie să reflecteze asupra modului în care îşi poate mări eficienţa, apoi îşi ajustează comportanmentul în consecinţă

http://agilemanifesto.org/principles.html

Să greşeşti nu e un păcat, să fii pasiv este

2010-11-30T23:03:00.001+01:00

From Evernote:

Să greşeşti nu e un păcat, să fii pasiv este

Clipped from: http://blogs.hbr.org/glickman/2010/11/why-its-better-to-be-smart-and.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+harvardbusiness+%28HBR.org%29&utm_content=Google+Reader

Mintea noastră e principalul instrument cu care ne câştigăm pâinea. Nu ne place să lucrăm ca la fast-food, pentru că avem pretenţia de a construi lucruri mult mai complexe decât un hamburger. Cu toate acestea, chiar într-un sistem agil, folosim adesea scuza lipsei de specificaţii pentru a nu ne face treaba. Suntem aici ca să ne ajutăm unii pe alţii, dacă nu cumva chiar să-l ajutăm pe cel de lângă să fie mai bun decât noi. Avem pretenţia de a şti foarte bine ce avem de făcut, aşadar nu e cazul să aşteptăm mură în gură. Trebuie să contribuim cu ideile noastre la produsul la care lucrăm. Să luăm iniţiativa! Chiar dacă nu ni s-a explicat clar ce avem de făcut, să facem ce credem noi că e mai bine şi să întrebăm dacă am raţionat corect. În felul acesta, chiar suntem agili. Şi vom avea succes!

Why It's Better to Be Smart and Wrong than Just Silent - este un articol excepţional de pe HBR, pe tema necesităţii de a contribui cu adevărat la ceea ce livrăm

Feedburner - statistici si personalizare pentru feeduri RSS

2010-11-30T21:27:00.001+01:00

From Evernote:

Feedburner - statistici si personalizare pentru feeduri RSS

Feedburner este un instrument gratuit oferit de Google care arata proprietarului unui feed RSS statistici despre:

circulaţia feedurilor - câţi utilizatori s-au abonat la feed, cele mai vizualizate articole, ţările din care este citit
readership - ce fel de readere se folosesc
ce alte servicii procesează feedul - referrers
clickthroughs - câte accesări de linkuri s-au făcut

Pe lângă acestea, Feedburner oferă un serviciu de optimizare a feedurilor RSS prin care, printre altele, se pot adăuga, pentru fiecare articol (item) din RSS feed:

link de trimitere prin e-mail a respectivului articol
link de trimitere de e-mail autorului articolului
număr de comentarii pentru acel articol
conţinut relaţionat (linkuri spre alte articole sau resurse care sunt relevante pentru articolul respectiv)
link de publicare pe facebook
link de tip plug-in (personalizabil - citare în blog etc.)

Tot serviciul de optimizare-personalizare permite:

adăugarea la feed a unei imagini cu titlu şi link
conversie automată a feedului la format RSS 2.0 sau RSS 1.0 sau Atom 0.3 sau Atom 1.0
transformarea textelor articolelor în texte mai scurte, de tip teaser cu linkuri de Citeşte mai mult...

Feedburner permite crearea unui script HTML de tip embed animat care, odată ataşat unei pagini web, va afişa ciclic ultimele titluri din feed.

Feedburner permite abonarea la feed prin e-mail - abonatul va primi articolele din feed direct in e-mail.

Feedburner permite postarea automată pe Twitter a articolelor din feed.

Feedburner permite securizarea cu user şi parola a feedurilor.

Feedburner permite ataşarea de Google AdSense feedurilor.

Dacă proprietarul feedului înscris la Feedburner doreşte să ofere statistici cu privire la feed şi altor persoane, există un API care oferă informaţii despre circulaţia şi clickurile per feed, per articol şi informaţii statistice cu privire la reafişarea linkurilor spre articole.

Pentru a beneficia de serviciile Feedburner, este necesară înscrierea feedului. După înscriere, se va obţine un link ce va trebui să înlocuiască în site linkurile spre feedul înscris.

Echipa jeleu. Cum să creşti echipe productive? Întregul e mai valoros decât părţile sale însumate ( Peopleware )

2010-11-28T20:24:00.001+01:00

From Evernote:

Echipa jeleu. Cum să creşti echipe productive? Întregul e mai valoros decât părţile sale însumate ( Peopleware )

Să ne gândim la o echipă productivă, de succes ca la echipa jeleu, o echipă bine împletită care valorează mai mult decât ar valora membrii ei, luaţi separat. Această echipă are forţă, momentum, se auto-motivează. Pentru echipa jeleu chiar şi sarcinile plictisitoare sunt un prilej de distracţie şi muncă plăcută.

Echipa jeleu este echipa în care toţi trag în aceeaşi direcţie.

Ca şi echipele de sportivi, în echipa jeleu, oamenii se concentrează asupra unui scop comun, mai important decât oricare altul. Acest scop poate fi de orice fel, chiar poate să nu coincidă cu scopul companiei. Oibiectivul corporate este greu de impus angajaţilor, oricât de profesionişti ar fi, astfel încât aceştia să creadă cu convingere în el. Pe de altă parte, e necesar ca toţi angajaţii să creadă în obiectivul corporate, nu numai managerii, nefiind ei cei care livrează produsul. Adesea ai să auzi un angajat de la facebook vorbind despre inutilitatea optimizării premature sau move fast, and break things sau pe unul de la Google despre un internet open.

Care sunt semnele unei echipe jeleu?

Are şanse mari să devină echipă jeleu o echipă cu turnover mic în timpul proiectelor şi al sarcinilor bine definite, în care coechipierii nu pleacă nicăieri până nu şi-au terminat treaba. ( Scriu asta şi mă gândesc la cei doi care stau lângă mine, duminică seara, şi profită de weekend să-şi termine taskurile. Erau şi ieri aici. ) Apoi, echipa pe cale de coagulare este cea în care care membrii au un simţ puternic al identităţii şi al apartenenţei - şi-au luat nume interesante şi merg împreună la masă, de exemplu.

Să nu ne speriem dacă o anume echipă are tendinţe elitiste, pentru că e posibil ca ea să fie o echipă productivă, de mare succes. Această echipă, echipa SWAT, poate fi deranjantă pentru ceilalţi angajaţi, dar trebuie protejată în cazul în care livrează produse de succes!

În final, echipa de succes, pe lângă faptul că poartă în sân plăcerea de a munci, relaţii calde şi pline de încredere, are întotdeauna un sentiment de posesie (ownership) asupra produsului dezvoltat.

Disclosure: Acesta este un rezmat din Peopleware. Vă recomand să citiţi cartea şi să folosiţi aceste rezumate doar ca pe instrumente de referinţă / reamintire. Adăugirile, criticile şi opiniile personale sunt binevenite.

Sistemul care se vindecă singur. Sistemul care se autoreglează. ( Peopleware )

2010-11-27T17:23:00.001+01:00

From Evernote:

Sistemul care se vindecă singur. Sistemul care se autoreglează. ( Peopleware )

Adesea vom observa că într-o companie există tendinţa de a centraliza procesul de gândire. Astfel, un grup bine delimitat de oameni se va ocupa cu luarea deciziilor şi cu derularea proceselor creative. Tot în cadrul acestui grup se vor stabili Metodologiile, adică tot ceea ce curpinde standardizarea şi documentarea proceselor, controlul managerial şi aşa mai departe. Rezultatul va fi un teanc de documente întrun dosar numit generic Metodologii, care se poate rezuma prin ideea că oamenii nu sunt suficient de inteligenţi astfel încât să gândească pentru ei înşişi şi să-şi organizeze munca.

Totuşi, experienţa în peopleware spune că dacă oamenii nu sunt suficient de inteligenţi pentru a-şi face treaba, nicio metodologie nu va funcţiona. Problemele care trebuie rezolvate sunt cele de motivare şi de comunicare.

De fapt, pentru cei competenţi, metodologiile impuse pot reprezenta un mare deserviciu. Mai întâi, pentru că metodologiile cer oamenilor să scrie rapoarte şi documentaţie, iar documentaţia este rareori soluţia, şi deseori problema.

În privinţa metodelor standardizate, probabil că ele sunt adesea impuse de către cei care nu ştiu că fiecare operaţie poate fi realizată în mai multe moduri, iar angajaţii trebuie să ştie să aleagă cea mai bună soluţie. Impunerea unei metode standard înseamnă excluderea alteia, care poate fi adesea mai bună.

Un al treilea rău pe care îl face o metodologie este absenţa responsabilităţii. Dacă ceva nu funcţionează corect în final, oamenii vor da vina pe Metodologie. E bine de ştiut că oamenii acceptă responsabilitatea dacă li se dă libertate când muncesc, dacă au şi drepturi, pe lângă obligaţii. Angajaţii se pot alia cu Metodologiile în detrimentul unei companii - în Australia există o formă de protest cu numele work-to-rule ( muncă după reguli), cunoscută prin Europa sub numele de grevă italiană.

Faptul că în mintea unui angajat o Metodologie e sinonimă cu lipsa de încredere în competenţa lui, poate duce la pierderea motivaţiei de a munci. Obsesia metodologiilor este o altă formă a iluziei high-tech despre care se vorbeşte în primul capitol, pentru că provine din impresia că tehnologia este tot ceea ce contează.

În ultimul rând, metodologiile împiedică apariţia efectului Hawthorne, efectul de creştere a productivităţii declanşat de încercarea unui lucru nou, fie el spaţiu, birou, proiect, editor, laptop sau altceva.

(SEO) Google a publicat specificaţii legate de indexare şi parcurgere a site-urilor

2010-11-27T16:26:00.001+01:00

From Evernote:

(SEO) Google a publicat specificaţii legate de indexare şi parcurgere a site-urilor

De la explicaţii generale până la specificaţii pentru Robots.txt şi informaţii despre Google crawlers.

Tendinte in internet II - video şi blogging

2010-11-27T15:44:00.001+01:00

From Evernote:

Tendinte in internet II - video şi blogging

Pe lângă aplicaţiile mobile şi cele privitoare la documentele în format electronic, tot mai multe companii îşi dezvoltă puternic latura video - pentru aproape jumătate din top 50 companii care activează internet secţiunile video au o pondere destul de mare.

Pe de altă parte, Wordpress a urcat 6 locuri de la ultimul clasament şi a ajuns la peste 30 de milioane de vizitatori unici, lunar.

Sursa: http://www.reelseo.com/top-50-web-video-properties/

De unde ne vin ideile?

2010-11-27T15:22:00.001+01:00

From Evernote:

De unde ne vin ideile?

Clipped from: http://www.google.com/reader/view/#stream/user%2F06385938191446622687%2Flabel%2FSmartGuys

Ideile nu ne vin pentru că ne uităm la televizor.
Ideile ne vin uneori pentru că ascultăm o prezentare.
Ideile ne vin adeseori pentru că citim o carte.
Ideile bune ne vin în urma ideilor rele, dar numai dacă cele din urmă sunt destule.
Ideile urăsc sălile de conferinţă, în special pe cele care au o istorie legată de critici, atacuri personale sau plictiseală.
Ideile apar când două universuri nesimilare întră în coliziune.
Ideile se ridică adesea la înălţimea aşteptărilor, dacă oamenii le aşteaptă să apară, ele apar
Ideile se tem de experţi, dar adoră mintea celor novice. Să ai puţine cunoştinţe poate fi uneori un lucru bun.
Ideile curg ca un fluviu, până când ţi se face frică. Willie Nelson a scris trei dintre cele mai mari hituri ale sale într-o săptămână.
Ideile vin în urma necazurilor
Ideile vin din ego-ul nostru şi au mare succes dacă sunt generoase şi lipsite de egocentrism
Ideile vin din natură
Ideile vin uneori din frică şi deseori din încredere
Ideile utile vin când eşti treaz, suficient de alert ca să poţi observa
Cu toate astea ideile se strecoară underi când suntem adormiţi şi prea naivi ca să ne fie teamă
Ideile ne vin din colţul ochilor sau la duş, cân nu le căutăm
Ideilor mediocre le place să copieze ceea ce funcţionează aparent în momentul acesta
Ideile cele mari le întrec de departe pe cele mediocre
Ideile nu au nevoie de paşaport şi trec adesea graniţe de tot felul, neînfricate
Ideile trebuie să vină de undeva, pentru că dacă rămân unde sunt şi nu ni se alătură, vor fi ascunse. Iar ideile ascunse nu livrează, nu au nicio influenţă, nu se intersectează cu piaţa. Mor, singure.

Seth Godin, Where do ideas come from

Tendinţe în internet I - serviciile bazate pe e-mail

2010-11-27T02:45:00.001+01:00

From Evernote:

Tendinţe în internet I - serviciile bazate pe e-mail

Competitorul numărul unu din industria noastră nu este Microsoft, nici Google, nici vreun alt startup de cine ştie unde. Competitorul cel mai important se află în lucruri simple, precum e-mailul.
Oamenii se organizează prin e-mail. Ţin evidenţa notiţelor pe care şi le iau cu ajutorul e-mail-ului. Fac totul cu ajutorul e-mail-ului. Iar emailul este incredibil de simplu, este practic un instrument cu o căsuţă de text pe care o poţi trimite sau primi de la alţii.
Trebuie să fim doar cu un pas mai sus de e-mail. Cei mai mulţi dezvoltatori de software cred că trebuie să fie mult, mult mai departe de atât. Cu cât vor aborda o complexitate mai mare, cu cât vor scrie mai multe funcţionalităţi pe spatele cutiei, cu atât cred că va fi mai bine - fără a-şi da seama că nu aşa funcţionează lucrurile. Cei mai mulţi oameni operează doar cu e-mail-ul. Deci dacă putem fi doar cu un pas mai departe de acesta, ne descurcăm destul de bine.
The number one competitor we have in our business is not Microsoft, Google, or some other startup somewhere. The number one competitor we have is simple things, like email…
People are organizing through email. They’re keeping track of their notes through email. They’re doing all this stuff through email. And email is incredibly simple, basically just a text box that you can send to other people or receive.
We have to be just one step above that. Most software developers in our space think they need to be far, far beyond that. The more complex they can be, the more features they list on the back of the box, the better it’s going to be — without realizing that’s not how most people operate. Most people operate just with email. So if we can just be one step above that, then we’re doing pretty well.

Sursa: http://abetterwayofwork.com/?p=630675738

Cotele de cautare pe internet

2010-11-22T16:34:00.001+01:00

From Evernote:

Cotele de cautare pe internet

Google sites au 66% cotă în căutare (a crescut cu 0.2% în ultima lună), urmate de Yahoo! sites cu 16.5% ( fix un sfert, în scădere) și Microsoft sites cu 11.5% (în creștere). [ http://www.seroundtable.com/archives/023302.html ]. 66% = 11 miliarde de cautari

Mozil | la mai mare! [cifre][Mozilla, Firefox, open]

2010-11-18T23:45:00.001+01:00

From Evernote:

Mozil ... la mai mare! [cifre][Mozilla, Firefox, open source]

Chiar daca in domeniul acesta se vorbeste de obicei de miliarde de dolari cand vine vorba de companii asa renumite (Facebook tocmai a fost reevaluat la 41 de miliarde de dolari), Mozilla si-a publicat raportul anual in care enunta incasari de 104 milioane de dolari in 2009, cu 38% mai mult decat in 2008. Sa nu uitam insa ca e vorba de o fundatie cu 300 de angajati care sprijina conceptul open source si ca cei 1000 de programatori care contribuie la firefox nu sunt platiti, precum cei de la Google cu mai mult de 10 mii de dolari lunar, ci lucreaza gratuit. (Si bravo lor, am incercat astazi varianta Beta a browserului Firefox 4 - sunt si eu unul dintre cei 800 de mii de oameni care au descarcat deja noua versiune a browserului, cu suport de HTML5 si despre care se spune ca este mai rapida chiar decat Chrome, in urma schimbarii engine-ului de Javascript).

Au 400 de milioane de utilizatori, dintre care 140 de milioane folosesc browserul zilnic.

In cateva luni vor lansa o versiune mobila a lui Firefox.'

Majoritatea veniturilor constau in dealurile de cautare facute cu Google (cu care au o relatie sanatoasa din 2004), Amazon, Yahoo! etc.

Pentru ca a facut viata mai frumoasa dezvoltatorilor de aplicatii web si utilizatorilor acestora, le doresc celor de la Mozilla mult succes!

20 de lucruri pe care le-am învatat despre web în 20 de ani

2010-11-18T22:07:00.001+01:00

From Evernote:

20 de lucruri pe care le-am învatat despre web în 20 de ani

HTML5 este noua generaţie de HTML, potrivită aplicaţiilor web moderne, standardizând elemente folosite demult în aplicaţii, dar care nu au fost documentate până acum.

HTML5, ca orice HTML este cross-platform şi este interpretat corect de majoritatea browserelor web moderne (ultimele versiuni de Google Chrome, Apple Safari, Mozilla Firefox şi chiar Microsoft Internet Explorer 9). Oricum, HTML5 este interpretat corect de sistemele de operare mobile Android si iOS (iPad, iPhone 4).

HTML5 este backward-compatible - deci este interpretat corect şi de către browserele mai vechi. Există oricum metode de a determina prin Javascript dacă browserul utilizatorului are capacitatea de a afişa corect HTML5.

Prin anul 1993, Marc Andreessen (22 ani) propunea un nou tag: tagul <img /> cu atributul obligatoriu src . Aceasta se întampla înainte ca Marc să fondeze Mosaic, primul browser popular, apoi Netscape Navigator şi, mai târziu Mozillla, Firefox şi Rockmelt. Se întâmpla cu mai mult de 15 ani înainte ca el să se afle în boardul Facebook, HP, eBay ş.a.m.d., pe vremea în care Internet Explorer nu exista.

HTML a evoluat de atunci până la HTML4.0 - standard publicat în 1997 de către W3C. Din 2004 se discută crearea unui nou standard - HTML5, care să fie backward-compatible, să aibă tratarea de erori bine definită, să aibă utilitate practică, să vină în ajutor scriptingului.

A rezultat un standard care permite taguri <video> si <audio>, taguri <canvas> pentru desen, capacitatea de video rendering, drag-and-drop, 3D streaming caching offline.

Astazi, echipa Google Chrome a lansat un proiect foarte drăguţ - 20 de lucruri pe care le-am învatat despre web în 20 de ani - în care vorbesc despre internet - de la început pana la HTML5, facand apel la utilizatori sa foloseasca cele mai moderne browsere web. Vestile sunt oricum încurajatoare, având în vedere ca mai mult de 70% dintre utilizatorii de internet folosesc ultima versiune a browserului web, oricare ar fi el.

Google Docs si pe mobil | Google deschide un magazin online de moda etc.

2010-11-18T01:08:00.001+01:00

From Evernote:

Google Docs si pe mobil | Google deschide un magazin online de moda etc.

Dacă ai telefon mobil cu Android sau iPad, poţi să-ţi faci liste de cumpărături direct de pe mobil.

Ieri am urmărit la Web 2.0 Summit pe Susan Lynn, CEO la Gilt Groupe un retailer online de produse de lux la preţ redus care a avut mult succes. Astăzi, Google a lansat www.boutiques.com, adică a făcut primi paşi în comerţul de produse de modă.

Amazon a lansat studios.amazon.com - site în care vrea să spijine producţia de filme oferind premii lunare.

Skype (560 milioane de utilizatori) vrea să se listeze pentru 100 de milioane de dolari.

Mă bucur să lucrez aici! (Peopleware)

2010-11-18T00:28:00.001+01:00

From Evernote:

Mă bucur să lucrez aici! (Peopleware)

În Statele Unite, longevitatea unui angajat într-o companie este, în medie, de 24 de luni, iar costurile de înlocuire a unui angajat variază în jurul sumei de 15000 de dolari. Turnoverul - rata cu care angajatii dintr-o companie se schimba, sau traficul prin uşa rotativă - are un cost vizibil mare: costuri de recrutare plus costuri de introducere a noului angajat in procesele companiei - ele ajung de obicei la 150% din salariul lunar al angajatului care este inlocuit. La acestea se adaugă costurile invizibile - lipsa de motivaţie a tuturor angajaţilor pentru că sunt conştienţi că vor pleca destul de curând, performanţe reduse pentru că lipseşte un om sau necesitatea ca altcineva să facă overtime.

Un lucru obişnuit în companiile cu turnover mare este promovarea rapidă a angajaţilor pentru a-i împiedica să plece, dar în felul acesta nu se ajunge decât la a avea 80% din companie în poziţie de management, intervenind şi principiul lui Peter: într-o ierarhie, un angajat tinde să ajungă pe nivelul sau de incompetenţă maximă. Cu alte cuvinte, un angajat competent va fi mereu promovat, până va ajunge într-o poziţie în care, deşi se vor aştepta performanţe ridicate, aceasta nu se va întâmpla. Principiul Peter generalizat spune că un lucru care funcţionează bine va fi utilizat în moduri din ce în ce mai riguroase până când se va strica. De aceea, uneori un bonus salarial este mai benefic companiei decât o promovare pe altă poziţie.

(În software, principiul Peter intervine atunci când un proiect a devenit mult prea complicat pentru ca inginerii care lucreaza la el sa mai poata intelege clar ce se întâmplă, astfel încât va deveni inoperabil. Este cauzat de lipsa de experienţă a programatorilor, de incompetenţa acestora sau de incapacitatea de a scrie cod simplu şi se previne prin stabilirea unor standarde şi controlul unui grup restrâns de responsabil du arhitectura software.)

De fapt, oameni pleacă ori pentru că nu sunt dedicaţi jobului, ori pentru că au impresia că managementul îşi vede angajaţii ca pe nişte părţi înlocuibile (dacă pleacă multă lume, vor ajunge la concluzia că nimeni nu este indispensabilă), ori pentru că au impresia că sentimentul loialităţii faţă de companie ar fi ridicol - nu poţi fi loial unei companii care nu este loială angajaţilor ei.

Companiile cu turnover mic sunt de obicei companii care îşi propun să fie cele mai bune în domeniul lor, companii în cadrul cărora se înfiinţează comunităţi, companii în care există un sentiment generalizat că toată lumea se aşteaptă ca angajaţii să fie longevivi, companiile care investesc în dezvoltarea personală a angajaţilor, companiile care investesc în retraining (în care un secretar a a ajuns un bun manager, în care pare că niciun job nu este un capăt de drum, în care, atunci când e nevoie de anumite abilităţi pentru implementarea unei schimbări, compania oferă sprijin pentru formarea acelor abilităţi).